San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

început, o şchiopenie cumplită traduce starea proastă a
celor două franzele, prea mult legale cobză. Dar frica dă
aripi. Ar fi de ajuns ca Himker să aibă prezenţa de spirit
a înlocui încărcătorul gol cu un altul, plin, şi tribulaţiile
mele şi-ar găsi încheierea.
Prin urmare, fiindcă trebuie alergat, să alergăm.
E cel mai bun lucru pe care mi-l pot dedica, dată
fiind gravitatea clipei. Vacanţele în insulele Canare,
pulpiţele de porc, pescuirea peştelui – sabie, rămân,
toate, pentru altă dată.
Întind compasul, fugind tot mai iute. Dar această
fabrică de conserve este imensă. Mă las indus în eroare
o primă dată, atras de-o lumină. Picat în cursă ca, un
fluture de noapte. Scânteierea venea de la o seră mare,
ale cărei geamuri sunt fixe. Descriu prompto o savantă
curbă... Noi gloanţe mă caută. Înconjur un butoiaş, apoi
un altul.
Pang. pan. pan!
Ah, iată poarta, pe latura stângă. Rămâne de
traversat o întindere mare. Şovăi. Himker nu mai trage. I
se apropie paşii. Mă ghemuiesc la umbra unui butoiaş.
Ce-i de făcut? Dacă vine până aici o să mă ciuruie, căci
mă aflu într-o fundătură. Să-mi încerc norocul cu un
sprint către ieşire?
Bun, de acord.
Dar, exact, în secunda când sunt gata să-i ard un
demaraj fulger, io-te-l pe şoferul bulgar ivindu-se cu o
puşcă-mitralieră în mână. Detunăturile, pesemne, l-au
alertat.
— Păzeşte ieşirea! strigă Himker.
Cine-i acela al cărui leş constituie o pradă mult
râvnită? Micul viteaz San-A., amice. Prins între două
focuri. E cazul s-o repet. Şi-atunci?