San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

lăsat să vină el după mine. Trebuia să-l fi umflat, şi să-l fi
luat pe Lhuilier cu mandea.
„Pana” lor: un şiretlic.
În care eu am căzut cu capul înainte, ca un biet
vârfucuzor, gogoman, măsură mare!
Ei m-au atras către dânşii prin inacţiune, dacă pot
spune astfel. M-am apropiat de nemişcarea lor, iată ce
m-a pierdut.
Bastonul: o armă.
Un glonte să-mi fi descărcat el în piept? Cerc să
respir: mă doare, cu toate acestea merge cât de cât.
Adulmec: nici cea mai slabă urmă a prafului de
puşcă în maşină. Or, ar fi fost cazul dacă îmi făceau
bucata cu un cartuş. Mai degrabă cred că este vorba de
o sarbacană 1 cu aer comprimat. Ea trage cu alice,
pesemne. Himker mi-a ţintit diafragma. Forţa izbiturii a
fost destul de mare încât să-mi pierd cunoştinţa. Căci
este adevărat: dacă las deoparte faptul c-am încasat
această crudă contuzoaie ori vânătuzie (cum preferaţi),
mă simt cu totul normal.
Ce-o să mi se facă?
Nimica bun presupun. Când un gagiu înşfacă un
comisar în nişte împrejurări ca acestea, îşi face
socoteala, desigur, să-l scoată din „calitatea de martor”,
dacă vrei să-mi treci eu vederea eufemismul.
Şi-atunci? O lovitură atât de desperată ce să
însemne? Că Himker, simţindu-se la pământ, vrea să
mizeze pe „ori totul, ori nimic”? Operaţiunea ultima
carte?
Se continuă rularea pentru încă o bucată de vreme,
pe care eu o apreciez la o jumătate de oră. Apoi iuţeala
1Note:
Tub lung şi drept, cu ajutorul căruia se pot arunca proiectile de mici
dimensiuni.