San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

tu: după nas, ghicesc că, la originea acestei efervescenţe,
sunt eu. Răpindu-le corpul lui Merdanflak şi
prezentându-le o tentativă de şantaj, i-am adus în
situaţia de a recurge la măsuri desperate.
Printre care asasinarea unui ins în plus. Anularea
identităţii lui prin prăjire la rotisor şi funeralii expres în
groapa cu lei.
Nu crezi că vecinul de dedesubt al celor două fiare
se va fi numit Daniel?
Efectele scotch-ului încep să se risipească. Nu-mi
rămâne decât o impresie vâscoasă pe plescăitoare şi o
anumită melancolie stomacală.
Rulăm în direcţia Trappes. Circulaţie redusă, căci
oamenii sunt la haleală. Ora sacrosanctă a şarpelui boa.
Fiecare recită, cu dinţi frumoşi, actul său de constrictor.
Deodată frânez energic.
Acolo, în marginea drumului, Mercedesul tocmai a
oprit. Bulgarul(ota) se dă jos şi deschide capota.
Bag schimbătorul de viteză în poziţia marşarier şi
pornesc să mă alătur lui Himker, oprind când se iveşte o
maşină, pentru a-mi relua mersul de rac de îndată ce a
trecut de mine.
În fine ajung la zece metri de echipajul în pană.
— Necazuri? lansez eu, plecat asupra portierei.
Nu mi se răspunde. Flăcăul Krakzecs stă înghiţit
până la brâu în maţele motorului. Aştept cât aştept, vreo
două minute, că tu mă cunoşti: răbdarea nu-i partea
mea cea mai tare. Mă smucesc şi vin să aflu ce se mai
aude.
Tovarăşul bulgar(oafă) se luptă cu nişte potrivnici
minusculi. Operaţie pe cord deschis.
— Grav? întreb.
— Pompa de injecţie.
Când îţi spuneam eu că era o intervenţie