San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

— De acord, domnule Himker. Mulţumită lor, eu
voi fi revocat, până atunci binevoiţi a-mi răspunde la
întrebări...
Îmi arată uşa.
— Ieşi, domnule!
Se agaţă strâns de bastoane şi, cu mare caznă, se
ridică din fotoliu.
— În mai puţin de un ceas veţi fi arestat, îi
făgăduiesc.
— Nu cred.
Cel ce se simte tembel peste poate, crede-mă, e
micuţul tău tovarăş de joacă, San-Tontonio. Golit ca un
minus. Ajuns de batjocură! Şi partea cea mai tare, aşa-i
că n-o ştii? E că a dat de duşcă whisky dintr-un pahar de
bere şi că, absolut contrar aşteptărilor, în loc să i se
înalţe ultimul etaj al combinovisgenţei, s-a pomenit cu el
la nivelul ierbii.
Iată-l pe San-A. ieşind.
Cătrănit. Stângaci. Mototol. Furios. Dar mai furios
pe sine decât împotriva acestui bizar Himker.
Pinaud traversează în goană pajiştea. Cu coatele
strânse pe lângă coaste. Pedestraşul la şes. Bătrânul
răcan d'altădată în ţinuta bărbăţiei.
— Vino, gâfâie el, vino! Şi face cale-ntoarsă.
Da' ştii că e chiar iute, Fosila? Mercur de-a călare pe
roată. Ia zi-mi, Mercur n-o fi fost el născocitorul
tărăboanţei, mă pierde-vară?!
El dă bătaie în direcţia acareturi. Disting nişte
lovituri de târnăcop. Din preajmă şi de mai departe
răsună ecourile.
Picând la faţa locului, îl aspir pe Lhuilier care face
minuni de hărnicie în interiorul vastei cuşti. El i-a înlocuit
pe cei doi zăvozi care au şters-o. Rrrran! Rrrran! Bucăţi
de ciment fac tumbe în aer. Observ o grămadă de moloz