San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

văzându-mă, se ridică. Mă duc drept spre el şi-i şuşotesc
instrucţiunile mele în urechea sa stângă, aceea care este
– sper – mai bună.
Înclină din cap 1 , ceea ce nu-i defel uşor, dată fiind,
la el, absenţa gâtului, şi se eclipsează.
Rămân o bună bucată de timp fără să mă agit;
respectând cumplita suferinţă a bătrânului. Ea, iată, i-a
topit aroganţa. El nu mai e decât un moşneag zdrobit.
Durerea, unui bărbat împovărat de ani este, cinstit
vorbind, de spaimă, camarade. Îţi face rău să-l priveşti...
— Domnule Himker, iertaţi-mă... Mă apropiu de ei.
A deschis ochii.
— Nu mă îndoiesc că e o lovitură teribilă pentru
dvs., continui eu, şi aş fi vrut să vă spun să fiţi curajos,
de nu m-aş fi temut că...
Privirea i se învăpăiază brusc.
— Da, teme-te! strigă el. Teme-te, domnule! Căci
din pricina dumitale s-au petrecut toate...
— Frică mi-e ca nu cumva durerea să vă abată
dreapta chibzuinţă, domnule Himker. Totuşi nu e vina
mea că soţia dumneavoastră s-a lăsat târâtă într-o
afacere mârşavă!
— Fără dubioasa dumitale intervenţie nu şi-ar fi
pierdut ea capul, nu până într-atâta încât să-şi pună
capăt zilelor.
La asta, eh, nu m-am putut împiedica să zâmbesc.
Ce fraieri sunt soţii, totuşi, zău! Oricând gata să muşte
din nada pusă de buna nevestică, oricâte înşelătorii au
mai îndurat din parte-i. Oricând gătiţi pentru bicornie.
Boncăluind la umbra rămuroaselor lor podoabe de
cerbi. Mândri de nenorocirea adusă de ele ca supliment
la zestre, curviştinele alea. Masochişti în bloc, neghiobi
de să te ţii cu mâinile de burtă, altfel plezneşti de-atâta
1Note: Nu se poate veşnic „încuviinţa”. (n. a.)