San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

fragedă şi-adevărată. Care le stârneşte amintirile
precum şi glandele. Căci glandularul este ceea ce piere
mai zăbavnic, pe la crăpătură. La nouăzeci de ani, aceea
încă mai secretează.
În mare secret.
O îmbarc pe sublima mea aproape soaţă. Zece ore
şi jumătate.
De acum în treizeci de minute, Zoé va deveni D-na
San-Antonio, prin graţia DA-urilor, două, înregistrate pe
o foaie de bristol, lăcuitul carton fin.
*
* *
Popularitatea unui om se măsoară cu ceremoniile
care îi gradează existenţa. Astfel, îţi pot afirma că era de
faţă mai multă lume la funeraliile lui Victor Hugo decât
la botezul aceluiaşi.
În ce mă priveşte, n-am a mă plânge. N-ai avea
decât să te uiţi la bulucul care asediază primăria, atunci
când dau cu colţul într-acolo, cu m'mica, Zoé şi Toinet:
cele două treimi din Casa Poupoule 1 ; vecinii; şi o
grămadă de oameni, cunoscuţi sau necunoscuţi. Şi
ziarişti.
Haită, de-abinelea!
Făcusem totuşi pe dracu-n patru ca evenimentul să
fie tainic. Însă o veste de importanţa ăsteia nu se poate
trece cu vederea, bag seamă. Căsătoria lui Sana, ce, e de
colea?! Era de aşteptat, vâlva. Mă cufundam în adâncul
modestiei şi-al ţiquenelii, crezând că s-o strânge, vorba
aia, un comitet restrâns, acolo! Îi trag întruna cu utopiile,
dac-aşa mi-e pofta. Şi... Dar ce-ţi ziceam eu? Poftim:
Bătrânul! În persoană, chelia şlefuită cu glaspapir,
1 Sediul poliţiei din Paris (arg).