San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

se află la dispoziţia poliţiei. Cu mutriţa încordată ca o
taxatoare de scaune oprită în toiul încasării prin
ridicarea clientelei.
Pinuchenock îi prezintă textul său. Arhibaba îl
culege cu o mână zaharoidă, depărtându-şi-o de ochii a
căror elasticitate de cristalin este net în scădere, ceea ce
face din nenorocita asta o prezbită în toată regula.
— Ce-aia, ce-i cuvântul cela? hârâie patentata
lustruitoare de străchini.
— Ora! răspunde Cartilaginosul.
— Aăă. Ce-aia? insistă sărăntoaca.
— Ora! zbiară din rărunchi golaşul pui de bibilică.
— Păi dacă nu-mi zici ce-aia, eu cum să ştiu?
deplânge situaţia, nu fără amărăciune, inamica pânzelor
de păianjen.
Pinaud rescrie cuvântul indescifrabil, de astă dată
în litere de tipar. Pe care impacientata lui pacientă le
buchiseşte îndelung, cum s-ar citi o frază turistică
într-un manual de conversaţie străin:
— La ce oră a ieşit D-na Himker? Şi în ce fel?
Ea îşi lasă mâna să recadă.
Înalţă capu-i insonorizat.
Ne contemplă fără a ne vedea, la modul în care
Napoleon privea al său viitor de pe înălţimea podului de
la Austerlitz, si-al său trecut de pe stânca de, la Sf. Elena.
A Care va să zică a ieşit? întreabă furnizoarea de
informaţii.
*
* *
În timpul zilei, dulăii danezi sunt zăvorâţi într-o
cuşcă prevăzută cu zăbrele care inspiră încredere.
Krakzecs tocmai le dă de haleală în momentul când mă