San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

pretinzi „că n-are nici o legătură cu afacerea? Pripită
afirmaţie, dragă rămăşiţelule, şi mai ales temerară... O
femeie înzestrată cu un asemenea har nu poate
întâmpina multe dificultăţi când vrea să dispară. Încep
să înţeleg mai bine scrisorica ei de adio. Dacă se plimbă
înţolită într-o uniformă de paznic, bunăoară, mai va
până să fie înhăţată. Cu atât mai mult cu cât. după câte
citesc pe seama ei, numărul artistic nu i se mărginea la
efectul vizual. Se deda unor prefaceri de voce în acelaşi
timp şi cu egal succes.
Ia spune-mi, ai izbutit să dai peste o poză de-a
secretarului?
— Da, însă va trebui dată la mărit, e făcută cu un
aparat de magazin universal şi, ca portret, e destul de
proastă. A fost ataşată cu o agrafă la un abonament
pentru teleferic. I-am găsit-o în buzunarul unui hanorac.
În fine, o să fac, de un dram. cunoştinţă cu acest
tânăr tainic, căruia nu i-am zărit, noaptea trecută, decât
spatele.
Faţă de intelectual, germanică foarte. Fălci pătrate,
ochi rece şi scrutător, chică blondă. O şuviţă lată se lasă
peste obraz, aproape mascând ochiul drept. Are nişte
buze cu colţurile un pic coborâte, von Schuppen.
Fizionomia sa, de om fixând un obiectiv în aşteptarea
flash-ului, exprimă hotărâre.
— Ai întrebat-o pe bătrână la ce oră şi în ce fel a
plecat micuţa Dora?
— Voiam s-o fac, se tulbură Rosul-de-Molii, însă,
mă înţelegi, un martor atât de handicapat, nici nu prea
ştii de unde să-l apuci.
Îşi mâzgăleşte omul întrebarea, cu scrisul său
antebelic, zgribulit şi mai înclinat decât trestiile (a)bătute
de un taifun.
Aşezată pe un divan, D-na Recamier (dă-ţi seama!)