San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

patroana-i ibovnică, p'ormă o aşteaptă în penumbră. Ea
te vede, stă ce stă, se cară. În trei vorbe şi-un brânci, l-a
pus la curent. După ce te-ai despărţit de puştoaica Dora,
unde-ai fost?
— La spital.
— Motoroanţa ai plasat-o, unde?
— În parking-ul de acolo.
— La vedere?
— Nu, tocmai că nu. Cum un loc normal nu i-am
găsit, am lăsat-o naibii îndărătul ambulanţelor.
— Atunci nu mai scormoni, amice, că aia fu clipa
cân secretaru' şi-a reluat bunul.
Bunul reluat! Nimereşte Beru nişte vorbe...
Caraghioase vorbe, dar nu toate găunoase.
Convorbirea aceasta m-a luminat întrucâtva. Părerea
unui sărac cu duhul este adesea tot atât de folositoare
ca viaţa unui sfânt...
Iată-l că pare a se dezinteresa de problemă. Mi-a
trecut-o mie. Nu sunt eu şeful? El, ce-i el? O frumoasă
rotiţă gânditoare, care a gândit, şi-acum gata, reîncepe
să se rotească.
Apucă o revistă corporativă niţel cam zdrenţuită o
frunzăreşte.
— Curios, murmură dânsul, zice-se că nivelu' unui
popor se măsoară după consumu’ lui de hârtie igienică.
Noi francezii venim pe locu' trei cu cincizeciş'opt de
suluri pe cap de uom.
Ridică din umeri, aruncă revista şi mârâie:
— Ce naiba înţeleg ăia prin ,,cap”?