San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

— Stai aşa, că nu-i gata. Îi trimit pe Pinuche şi pe
Lhuilier s-o culeagă pe D-na Himker de-acasă, în timp ce
bărbatu-său continua a se conversui cu Bătrânu. Tot ce
găsesc dânşii acolo e un răvaş de-al ei, al cărui text l-am
transcris aici, în bloc-notes.
Care notes le îndes Rotofeiului, s'arunce o privire.
Aruncă.
Fiecare dintre noi cade în apatia celuilalt.
Grasul iese la suprafaţă cu o brutalitate de delfin
venit să-şi sufle nasul peste oglinda undei.
— Praf în ochi! exclamă el.
— Ce anume?
— Răvaşul mândrei. Asta nu se potriveşte deloc cu
purtarea precedânsei. Păi cum! ea ţi-l scapă pe
barba-t-su de aşa-zisu' tău şantaj, ea îl împinge să dea
denunţ şi, cât dânsu' stă aci, tot ea îi scrie o gângurealămărturiseală
şi-i dă de înţeles c-o să-şi facă o infuzie de
nefiinţă! Hai că te ţii de goange, păpuşico! Dacă vrei
să-mi ştii părerea, uomule, aici Dorei i s-a forţat mâna.
Se fac cercări să i se tulbure creasta. I se pun în cârcă
treburile fârtaţilor şi-ai s-o revezi moartă în Sena ori
pe-o şină de tren. Tari pe scrisorica ei, au să ţipe cumcă
e o sinucidere. Afacerea ta se lasă cu bâlci. Boii ăia,
pricepând c-au sfeclitără, bramburesc indicatoarele,
groaza pe ei. Nainte să-şi ia valea, lichidează.
D'altmintrelea. după câte ziceai, jmecheraşu’ de von
Supă nici n-a luat rânduneaua az’ mneaţă? Vrei să pui
rămăşag că a făcut cale-ntoarsă la Căsoaia Himkerilor ca
să-şi încheie contu’ cu iubiţica?
— Posibil, Grăsane.
— Mai mult ca posibil, nene: sigur. Trucul ăsta pute
a petrol de-ţi mută nasu' din loc. Şi p'ormă toţi arabii
ăştia de pe fundu' puţului. Şi alţii, încă...
— Care, alţii?