San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

asemenea placă de marmură, ce zici?! O casă à la
Utrillo 1 , cenuşio-afumato-coşcovită, ale cărei jaluzele nu
mai pot fi revopsite, c-au ajuns ţăndări. Dimpotrivă,
interiorul, de atâta lustruit cu ceară, încă ţine. O să le
dea gata pe cele două proprietărese, drăguţe bătrânici
sporovăitoare ce îşi petrec amurgul vieţii tot ocărând o
slujnică roşcată.
— Veniţi s-o vedeţi cât e de frumoasă! chicoteşte
cea mai antică dintre cele două vechituri.
Zoé se află în salon, admirată (şi pe bune) de
câteva învăţătoare vârstnice, scoase la pensie. Eu, ce
vrei, oi fi eu mare scriitor, poate, dar scriitor mascul.
Mi-e deci cu neputinţă să-ţi descriu o rochie din dantelă
stră-străvezie, cu pliurile, cu marafeturile, cu
brizbrizurile ei de toată minunea. Ia deci cunoştinţă, o tu
amic al meu dintotdeauna, că Zoé a mea, în vârtejul
acestui alb înspumat, e fantastică. Laleaua neagră,
despre care vorbea Dumas! O strălucită zbucnire
vegetală. Pielea ei este de soare smălţuită.
Nu cutez s-o ating. Nici măcar să mă dau mai
aproape. Purcede fain căsătoria noastră, hai? Dacă aşa
stă socoteala, nu prea văd cum s-ar ajunge la o
numărătoare bob cu bob.
— Ce zici, merge? murmură ea, sincer neliniştită.
— O încântare, comoara mea!
Pociturile de serviciu cloncăne ca un cârd de
curcani în Véronique 2 . Cuplul ăsta ca de cinemiau se
procopseşte, pe dinlăuntru, cu prada unui deliciu de zile
mari. Ce mai, Doctorul Jivagodinioarago în carne pură,
1 Maurice Utrillo, peisagist francez (1883–1955), cu desen naiv dar
cromatică de mare rafinament.
2Note:
Lucrare semnată de André Messager, autor de opere comice operete
şi balete (1853—1929). (n. tr.)