San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Gândurile mele fug de colo, colo.
Revăd magnifica făptură, atât de mândră, înaintea
mea, azi-dimineaţă, încă. Atât de sigură pe sine. De ce
această bruscă prăbuşire?
— Cum ţi se pare? întreabă Pinaud ot Papuceşti
— Frumos, dar trist.
— Ce tre' să fac?
— Un percheziţ pe cinste în odaia dom'şoarei şi
într-aceea a secretarului.
— Dar...
— Fii fără teamă; n-ai să răceşti, te acopăr eu.
Închid.
Filaj, ăă?
Béru intră în birou fără să-mi bată la uşă.
— Salutare, faină lume! scânteiază radiosul.
Se chiorăşte la Krakzecs a cărui livrea impeca îl
descumpăneşte.
— De care armă ţine ăst fercheş militar? întreabă
dânsul.
Sclipeşte din creştet până-n tălpi; frumos, de fericit
ce e, Bérurier. Miroase a usturoi, a beaujolais, a picioare,
toate fiind, tu o ştii, tot atâtea miresme tonice.
— De artileria de lux motorizată, îi răspund. Bulgarul
mormăie:
— Paşaportul meu!
Un încăpăţânat. Îi spun:
— În legătură cu el, vedem noi mai târziu, domnule
Krakzecs, când ţi se va limpezi situaţia.
— Mă voi plânge la Domnul.
— Nu, ricanez eu, mai curând Domnul este de
plâns, va avea nevoie să fie îngrijit şi înconjurat de multă
căldură omenească, bătrâne. Poţi pleca, o să ne
revedem curând, promit.
Atunci bate din picior.