San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Dârdâiciul ţâr-ţâr-ţonului crează o diversiune. Smulg
receptorul cu bruscheţea unui curcan-şef de razii.
Organul bâţâitor al lui Pinuche se acomodează
admirabil deficienţei aparatului meu. Behăiclile lor se
aseamănă şi se adună. Pereche.
— Pasăre, ce fel de pasăre?! De care pasăre
vorbeşti tu, Gioarsă? îmi ies eu din sărite, neizbutind să
prind decât acest cuvânt din fraza pe care mi-a turuit-o.
— ...zburat...
— Ascultă, mă Nod Moale, apropie-ţi de emiţător
gaura de glonţ care îţi ţine loc de gură şi articulează.
— Îţi ziceam... pasărea a zburat.
— Vrei să spui – femeia?
— ...zact... A lăsat o scrisoare... caţie... tru soţul ei.
— Scrisoare închisă?
— Da. Pe plic scrie: „Soţului meu”.
— Desfă-o.
— Crezi?
— Şi citeşte-mi-o.
— Ştii că n-avem nici un mandat şi că...
— Pinaud, nu eşti decât un colic prea îndelung
frânat în maţul gros: citeşte-mi imediat răvaşul.
Zgomot de hârtie mototolită.
Pinaud-ocultul îşi despotmolinge gâtiţa. O
adevărată divă pregătindu-se să-ţi demonstreze al ei
contralto.
— Alio, m-asculţi?
— Te-ascult de mă ia ameţeala, Banano!
Citeşte:
,,Léopold,
În legătură cu mine vei afla lucruri îngrozitoare.
Atât de mult aş fi vrut să nu ştii niciodată nimic. Am fost
nebună. Nu-ţi cer iertare. Numai moartea îmi poate
aduce graţierea. Curaj. Adio. Dora.”