San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

— Am făcut cunoştinţă cu Domnul.
— În ce fel?
— La hotel. Într-o seară a fost o pană de curent şi
am rămas, mai bine de o oră, închişi în ascensor.
— Şi?
— Ne-am simpatizat...
Franceza lui e foarte corectă, metodică. De accent,
se serveşte pentru a-şi da răgaz să aleagă între un
termen şi altul.
— Pe urmă?
— Domnul este un om foarte înţelegător. Am
sfârşit prin a-i destăinui că năzuiam să nu mă mai întorc
în ţară. Mi-a propus a mă lua în serviciul său şi a se
preocupa de formalităţi pentru a-mi obţine un permis
de şedere în Franţa. Aceste formalităţi sunt în curs.
— Atât de bine încât, pentru moment, eşti în poziţie
de lucrător clandestin.
Păleşte, dă din cap.
— Evident, încă nu sunt declarat; trebuia să mă
poci descurca în aşteptarea reglementării dosarului
meu. Era un aranjament prietenesc, întrutotul
provizoriu.
Mâna îi freamătă pe muchia biroului meu. Tânjeşte
după paşaportul prizonier. Iată chinul major pentru
Krakzecs: un opuscul cu o afurisită de învelitoare din
carton mlădios., .
— Care ţi-s însărcinările, la Himker?
— Ei bine, şofeur...
— Valet de casă?
Încuviinţează.
— Da, o ajut pe femeia care face menajul. De
asemenea, tund pajiştea...
— Femeia, cine-i?
— O babă, surdă tare.