San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Închid uşa după noi.
— Unde e Domnul? se alarmează.
— Două etaje mai sus, răspund cu bunăvoinţă. Eşti
de mult în serviciul lui?
— De-o lună. Dar...
— Actele le ai?
Şovăie, apoi, amintindu-şi în ce loc se află, îmi
întinde un paşaport tot atât de apetisant ca o indigestie
de pe urma zmeurei.
Consult documentul marcat printr-o stea aurie, ca
un fronton de incintă.
Alec Krakzecs, născut la Plovdiv, Bulgaria, la 8 iulie
1939. Strecor paşaportul în sertarul meu, pe care,
îmbrâncindu-l cu genunchiul, îl închid. O bruscă
desperare întunecă trăsăturile şoferului.
— Dar îmi trebuie! exclamă el.
Privarea de paşaport, ceva mai rău nu există
pentru un călător aflat pe pământ străin. Dintr-odată, se
simte mai chinuit decât dac-ar umbla gol puşcă. Ba chiar
într-o suferinţă mai amarnică decât dacă s-ar pomeni
trimis la răcoare...
— Aşează-te, domnule Krakzecs. N-aşteaptă să i-o
spui de trei ori.
E în mari frământări, mister Iaurt. Tremurgenţa
fundului pe scaun, săgetarea ocheadelor de grijă pline.
— Aşadar, de o lună eşti în serviciul domnului
Himker. Cum l-ai întâlnit?
— La Alger.
— Ce făceai acolo?
— Eram funcţionar bulgar în misiune de studiu pe
lângă guvernul algerian.
— Obiectul misiunii?
— Petrol.
— Continuă...