San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

ână, rezemat de caroserie. Un tip slab, lung. cu nişte
pomeţi de maimuţă.
Mă smulg de la fereastră, năpustindu-mă pe (mă)
scări.
*
* *
E acolo. Un venetic. Care nu zice pâs. Dar
mi-ajunge o ochire ca să dibui că nu-i un francez.; E
cineva ca orişicare. Poartă o livrea clasică, însă un nuştiu-ce
îţi vesteşte calitatea (dacă asta aşa s-o chema) sa
de străin.
Pomeţii, îţi zic. Dă-ţi seama cât or fi de proeminenţi
de i-am putut remarca de la fereastră.
L'abordez (Laborde, arheolog francez 1774–1842) 1
în priză directă.
— Eşti într-adevăr şoferul domnului Himker?
Încuviinţează.
— Urmează-mă. Mă urmează.
În definitiv, nimic pe lume mai docil ca omul. Să
te-n-grozeşti, nu alta. Ceri nu contează cui să vină – şi ăla
vine. Notează că, în cazul dat, faptul că l-am întrebat
dacă el este şoferul lui Himker l-a indus să creadă că
patronul său a pus să-l cheme.
Deci, în eroare.
Îl conduc până la biroul meu, fără o singură vorbă
de-alungul traseului.
Văzând odaia goală, mă priveşte cu un aer extrem
de surprins.
— Aşează-te!
— Ce este? întreabă el, fără a-mi da ascultare, şi cu
un accent bulgăresc de periferie, la sud de Sofia.
1 Nota autorului, în text.