San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Astfel dopat, Baderne-Baderne 3 îşi mobilizează
oscioarele şi se eclipsează.
Vin să-mi sprijin coatele de pervazul prăfuit al
ferestrei. Vremea frumoasă e din ce în ce mai vădită.
Am, cu toate acestea, inima grea. La Zoé mă gândesc.
Mai exact, mă gândesc ce puţin o port în gânduri.
Dezafectarea mea (ăsta-i cuvântul) mă îngrijorează şi mă
mâhneşte. Simt, în această privinţă, o monstruoasă
nerecunoştinţă. Să fiu, oare, un nestatornic fără lecuire?
Sburător din floare-n floare? Pe aceasta, totuşi,
crezusem cu hotărâre c-o iubesc.
Insă, luat cu treaba cum sunt. ăă?
Că numai în salturi o ţiu... În prezent, cadavrul
dispărut. Unde, când, cum? Tu, băşică mare. eşti în stare
să-mi spui? Deci, sunt ştiut. Sunt urmărit! De la recentul
meu rendez-vous cu delicioasa D-nă Himker? Ori cu mult
mai dinainte, încă? Şi cadavrul, să-mi fie reşterpelit,
pentru ce? Cu un stârv atât de plimbăreţ, povestea
începe să sune a farsă macabră.
Văd cum o ia din loc un Citroen cu aripile pocnite,
ieşind din parking. La bord se află Pinuche, iar Lhuilier,
un tinerel cu totul nou, este acela care-l pilotează.
Promite mult, acest mic Lhuilier. Deşi n-ai da doi bani pe
el, cu căpşorul său ăla rotund, fără gât, ochişorii
mărgică, de răţoi, până-n pleoape îndesaţi de-o
nevinovăţie ticluită.
Automobulul descrie un arc de cerc şi se lansează
în fluxul mlăştinos al traficului. Mă pregătesc să las
fereastra când privirea-mi de vultur se prinde de un
Mercedes 600, staţionat la câţiva metri de intrare. Un
şofer îmbrăcat într-o livrea albastră ca noaptea stă într-o
3 Aproximativ: Măi-măi-măi! Una dintre cele circa cinci sute de porecle
oferite cu simpatie de San-Antonio colaboratorului său, inspectorul de poliţie
Cesar Pinaud. (n. tr.)