San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

cale de a deveni mai câmpenesc decât un tapet de
biliard. Mai rău decât un blid de spanac proaspăt. Decât
un măr necopt. Decât un smarald. Decât un frac de
academiciclu! Decât o fleancă de academician! Verdele
apei. verdele sticlei, verde englezesc, verde ca vagonul
verde, verde tulpinicios! Afară doar de cazul că fiica mai
mare a portăresei tale ar fi cumva hippie (hip hip
hurrra), este că n-ai văzut în viata ta om cu buze verzi, ia
zi-i? Bon, hai să-l ridici pe Himker, frumuşelule.
Bastoanele îi vor fi insuficiente la plecare. O să aibă
nevoie de-o ambulanţă.
Când, în sfârşit, pun punct, el scutură din cap.
Glasul ii e mai surd decât Beethoven. Surd ca un, na, ca
un felinar. Aşa te aranjează, surd ca un felinar? Eşti
mulţumit, te umfli în pene? Bravo?
Gră-grăpează anevoie în direcţia Bătrânului:
— Acest individ... vid e ne... nebun. El minte. El...
Atunci, după cum îţi pot da tu seama, „acest
individ” se înalţă drept. Susţine că îi ajunge, s-a sfârşit, e
sătul să se tot lase tratat ca un nevolnic, şi de către cine?
De unul ce încălzeşte la sân un ucigaş şi pe complicea
acestuia.
— Deoarece vă trebuie o probă, coborâţi cu mine
până la parking! O să vă arăt cadavrul lui Merdanflak.
După care, dacă inima vă dă ghes, domnul Himker, veţi,
putea merge să aruncaţi o privire în puţul despre care
v-am vorbit.
Moşneagul se saltă cu greutate. I se bâţâie
ţurloaiele. Îşi înfige bastoanele in mocheta jerpelită.
Da, de acord, vrea să vadă, are trebuinţă să
constate. Va începe să creadă. Şi încă, nu, are nevoie de
o explicaţie femeia lui.
Pe scurt, tus-trei coborâm în subsolul Casei Poliţiei,
acolo unde ni-s ţinute motoroanţele. Îmi deschid port-