San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

fixat-o la Lipp?
— Ea. Eu nu voiam să ţiu cont de apelul dumitale.
Soţia mea s-a dus la Lipp fără să mi-o spună, fiindcă
draga de ea face şi imposibilul, numai să scoată spinii
din calea vieţii mele. Cu toate acestea, la întoarcere,
mi-a spus adevărul şi mi-a dat raportul asupra odiosului
dumitale şantaj.
Spinii din calea vieţii lui!
Du-te, moş cornilă! Înflorita rujă de-a călare,
nemaipomenita gagică, strânge ea, culege ea.
O să aibă o surpriză dezagreabilă, proptitul în
toiege, şi anume în mai puţin de-o clipă.
— Domnule director, trântesc eu brusc, a sosit
momentul să prezint rezultatul anchetei mele. Doriţi s-o
fac în faţa domnului Himker sau preferaţi să vă vorbesc
între patru ochi?
Perfidă, întrebarea. Cavaler, cum îl ştiu eu pe
Babac, pricepi că nu poate alege altceva decât a mă pofti
să-mi deşert sacul dinaintea acestui rulou cu frişcă
stătută, pe nume Himker. Nu că i-ar plăcea, dar
curtoazia before all, cum zicea verişoara Victoria (aibă
Domnul sufletu-i şi bunu-i).
Atunci plonjez.
Turul complet, omule. De jos în sus, fără a sări un
alineat, ba nici o virgulă majusculă simplă.
Totul te asigur, îţi afirm şi ţi-o jur: bănuielile mele
în legătură cu Merdanflak, postul de ascultare,
„comanda de Martini”; pânda mea în preajma incintei lui
moş Himker, sosirea secretarului; conţinutul cufărului;
gag-ul meu cu dulăii cei răi, cumplita descoperire
realizată de Bérurier în livada Buburuzelor...
Succesiv şi treptat, Directorul rămâne cu gura
căscată, iar causticul Dl. Himker se-ngălbeneşte. Dar
acesta din urmă îngălbeneşte până într-acolo încât e pe