San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

copil de şaptezeci şi cinci de ani ar izbucni în plâns.
— V-aş fi recunoscător dacă v-aţi conforma,
ripostează Tataie.
Bastonul declară, examinându-şi vârfurile
pantofilor ca să-mi arate limpede că mă reduce la nivelul
obiectelor şi că ţine s-o ştiu:
— Soţia mea, secretarul meu, doi servitori şi doi
câini.
— Secretarul dvs. e un băiat tânăr şi zvelt, cu părul
deschis la culoare, nu-i aşa?
— Într-adevăr.
Indic aparatul telefonic al Bătrânului.
— M-aţi îndatora cerându-i să vi se alăture aici
numaidecât.
— Cu neputinţă, ne încredinţează Himker, azi
dimineaţă şi-a luat zborul către Kuweit.
— Fusese prevăzut acest voiaj?
— Fireşte, nu pleci în Orientul Mijlociu aşa cum
te-ai duce până la tutungiul tău din colţ.
— Dumneavoastră l-aţi trimis?
— Dumneata crezi că un simplu secretar se
porneşte până în Kuweit c-aşa are el chef?
Dar află că-mi umple tartina cu rahat, bătrânul
maimuţoi! Şi că întrevederea n-o să se încheie până nu
l-oi fi făcut să-şi înghită unul dintre bastoanele alea!
Şi de ce nu – pe amândouă?
— La ce oră a plecat?
— Foarte devreme. Dacă ţiu bine minte, avionul lui
decola la ora 3.
— Aseará a ieşit?
— Poate. E un secretar, nu un sclav; lucrul odată
terminat, băiatul e liber.
— Deci, dacă a ieşit ori nu în afara domeniului este
un lucru pe care-l ignoraţi?