Nr.15 - Ion Mereuta

Revistă ştiinţifico-practică
Managementul aprovizionării cu proteze
individuale pentru bolnavi trataţi radical
Formele şi metodele de administrare sunt
variate. Ele variază în dependenţă de mulţi factori,
inclusiv de personalitatea managerului. De obicei,
conducători sunt numite persoanele, care posedă
experienţă şi cunoştinţe vaste în domeniul
respectiv, abili să-şi asume responsabilitatea.
Însă se întîmplă şi aşa, că conducătorul se
alege din rîndul colaboratorilor disponibili ai unui
sau altui colectiv. Totodată, deseori se alege
persoana cu o vechime în muncă mai mare sau
cu un nivel de cultură mai înalt. În limbajul
managerilor aceasta se numeşte „Acel care are
o forţă de răzbatere mai mare”.
Procedeele sus-numite sunt caracteristice
pentru instituţiile medicale de stat. În instituţiile
medico-tehnice private procedura este net
diferenţiată. Conducător al firmei private poate
deveni un medic, un inginer, un economist sau
alt specialist cu o gîndire specifică managerială,
înzestrat cu spirit inovaţional, care riscă şi ştie
cum să înceapă „lucrul său”.
Iscusinţa de a administra nu se învaţă în
şcoală, nici în cadrul oricăror cursuri. Iscusinţa
de a administra este o calitate înnăscută a
personalităţii, care poate fi dezvoltată pe parcursul
6
Ion Mereuţă, Victor Ciupercă
MANAGEMENTUL ASIGURĂRII CU ENDOPROTEZE
ÎN TRATAMENTUL TUMORILOR SISTEMULUI OSTEOARTICULAR
Managementul aprovizionării cu proteze
standarde pentru bolnavii trataţi radical
vieţii. Persoanele cu abilităţi de administrare
trebuie permanent să perfecţioneze această
iscusinţă. Administrarea este o noţiune cu mult
mai vastă decît o distribuire simplă a sarcinilor şi
controlul asupra realizării lor.
Administrarea este, în primul rînd, o gestiune
a proceselor:
a) coordonarea diferitor genuri de activitate;
b) abilitatea de a vedea dinamicul procesului
în interiorul grupului de a-l dirija.
Managerul soluţionează diferite sarcini –
definirea direcţiilor principale de dezvoltare a firmei
şi scopurilor ei principale, elaborarea strategiei şi
planurilor generalizate, definirea structurii
organizatorice, coordonarea şi aprobarea,
asigurarea venitului, continuitatea liniei strategice,
evaluarea (inclusiv evaluarea strategiilor de
alternativă pentru modificarea tacticii şi sporirea
eficienţei) şi controlul.
Sarcinile în domeniul administrării cadrelor
în instituţia medico-tehnică sunt diferite.
În fiecare proces se disting:
a) aspecte neformale, de exemplu, corelaţiile
între persoane în procesul muncii, schimbului de
informaţie şi elaborării atitudinii sale faţă de problemă;