Nr.15 - Ion Mereuta

Revistă ştiinţifico-practică
lîngă impactul devastator al deteriorărilor severe
ale stării de sănătate, stresul poate conduce la
scăderea eficienţei în muncă şi implicit la ratarea
oportunităţilor de evoluţie în carieră, iar în final
chiar la pierderea locului de muncă. Acest fapt
accentuează încordarea din relaţia familială şi
extrafamilială, iar în cele din urmă poate genera
depresie şi chiar suicid. În Russia, de exemplu,
se înregistrează anual 2-4 cazuri de suicid printre
judecători pe an.
Judecătorii fac parte din contingentul cu cel
mai înalt nivel de expunere la stres profesional.[11]
Factorii stresogeni principali, care au influienţă
negativă asupra starii de sănătăte somatică şi
psihică a judecătorilor sunt :
- volumul de lucru în creştere permanentă
(conform rapoartelor statistice în RM sarcina
lunară medie pentru un judecător depăşeşte 55
de dosare, în unele cazuri ajungînd la 90-95
dosare lunar) ;
- insuficienţa de timp ;
- legislaţia în continuă reformare, ce necesită
capacităţi analitice deosebite ;
- caracterul public al activităţii sale ;
- critica din partea presei şi societaţii, părţilor
implicate în proces (orice decizie are nemulţumiţi,
care se consideră dezavantajaţi, neîndreptăţiţi).
Efectele negative pe care le are stresul
profesional asupra deciziei se manifestă la nivelul
etapelor procesului decizional. Acest proces
constă din etapa preparatoar/pregătitoare
(colectarea informaţiilor), etapa de prelucrare şi
interpretare a acestor informaţii şi etapa
decizională. Dacă una din aceste trei etape sau
chiar toate trei se desfăşoară în condiţii de stres,
este foarte probabil ca judecătorul să ia decizii
greşite care ar putea avea consecinţe grave.
Stresul poate conduce la:
√ niveluri ridicate de îmbolnăvire şi
absenteism;
√ scăderea productivităţii şi incapacitatea de
atingere a obiectivelor impuse;
√ creşterea ratei de eroare;
√ număr crescut de conf1icte interne între
angajaţi;
√ rată exagerată a fluctuaţiei de personal.[8]
Mecanismele de prevenţie şi adaptare la stres
sunt cunoscute sub numele de coping. Coping –
ansamblul eforturilor cognitive si comporta-mentale
destinate controlării, reducerii sau tolerării exigenţilor,
cerinţelor externe şi/sau interne care ameninţă sau
50
14,49
15,18
9,81
Rotaru Ghenadie
MANAGEMENTUL DE DIMINUARE
A STRESULUI PROFESIONAL LA JUDECĂTORI
Cauzele stresului
8,37
suprasolicitare profesionalã
salarizare
adm inistrare defectuoasã
stare de sãnãtate
relaþii în fam ilie
61,45
depaşesc resursele unui individ.[6] Coping-ul
vizează toate modalităţile de gestionare a stresului.
Mecanismele de coping pot fi grupate în trei mari
categorii [7,9]: comportamentale, cognitive,
biochimice. Finalitatea acestor mecanisme diferite
este aceeaşi: reducerea stresului.
Abordarea preventivă în domeniul stresului
recurge la trei modalităţi principale:
- identificarea factorilor stresanţi cît şi a
indivizilor şi grupelor vulnerabile la stress;
- reducerea vulnerabilităţii şi mărirea rezistenţei
organismului (prin alimentaţie, efort fizic raţional
etc.);
- protecţia prin evitarea şi eliminarea agenţilor
ambientali fizici sau psihosociali nocivi. [4]
Stresul profesional poate şi trebuie să fie
prevenit. Totusi, stim că singura cale eficientă este
de a lucra împreună în abordarea acestei
probleme. Aceasta înseamnă implicarea tuturor
factorilor: de la cei care elaborează politici pînă la
cercetători stiinţifici, parteneri sociali şi fiecare
angajat în parte. Măsurile care pot fi luate pentru
a reduce stresul în rândurile judecătorilor, ar putea
fie împărţite în două mari categorii:
A. măsuri de prevenire a stresului;
B. măsuri de reducere a stresului.
Primele au ca scop eliminarea potenţialului de
situaţii stresante, în timp ce ultimele încearcă să
menţină stresul între limite rezonabile, atunci când
se constată apariţia lui. Ambele categorii de
măsuri sunt puse în practică mai degrabă la nivel
organizaţional decât individual.[5,10]
Prevenirea stresului este greu de atins, însă
în cadrul reformelor în justiţie din alte ţări au fost