Nr.15 - Ion Mereuta

Revistă ştiinţifico-practică
descrise datele clinice ale membrilor familiei
respective şi efectuate studii la nivel molecular ce
redau mutaţiile genei responsabile în apariţia
acestei patologii (29).
Pînă în prezent nu sunt pe deplin înţelese
mecanismele moleculare de formare a cancerului
bazocelular. În literatură se descrie, că prevenind
funcţionarea Gli 2 poate fi inhibată formarea
cancerului bazocelular şi dezvoltarea in vivo.
Totuşi, mecanismul nu e clar şi greu de studiat
pe oameni. De aceea, pentru investigarea rolului
Gli 2 în apariţia tumorii a fost efectuat un studiu
pe şoareci cu cr bazocelular indus. S-a descoperit
că inhibarea genei Gli 2 duce la întreruperea
dezvoltării tumorii. Au fost identificate 2 cauze ale
destrucţiei tumorale: creşterea semnificativă a
apoptozei tumorale şi micşorarea vădită a
vascularizării. Prin urmare, rolul Gli 2 în modelul
tumoral este: prevenirea apoptozei şi promovarea
microvascularizării (16).
Metoda de bază de înlăturare a leziunilor ADN
cauzate de rotaţia UV este reparaţia prin excizia
nucleotidelor (NER). S-a studiat riscul dezvoltării
cancerului bazocelular şi cancerului pavimentos
influenţat de polimorfismul nucleotidelor în
xeroderma pigmentosum. 886 pacienţi cu cr
bazocelular şi 682 cu cr pavimentos au fost
comparaţi cu lotul de control (796 persoane) după
vîrstă, gen, pigmentarea şi arsura pielii. Riscul >
3 a fost evidenţiat doar la cei cu GG genotip şi
prezintă importanţă pentru cr bazocelular. Există
legătură între cr pavimentos şi pigmentarea
cutanată. Polimorfismul genelor A23G e asociat
cu risc crescut de dezvoltare a cr bazocelular şi
cr pavimentos.
Se prezintă cazul clinic al unei paciente ce a
suportat tratament chirurgical pentru cancer
mamar şi cancer al vezicii urinare şi 4 tumori
cutanate (2 – regiunea frontală, 1 – pe spate, 1 –
pe pavilionul urechii). Din antecedente
eredocolaterale, 1 mătuşă cu cr cavităţii bucale
şi 1 unchi cu cr pulmonar.
S-a efectuat analiza clinică şi histologică
comparativă a celor 4 leziuni cutanate, care au
fost identificate a fi: 3 tumori benigne de origine
sebacee şi 1 – bazaliom, ce definesc prezenţa
sindromului Muir-Torre la pacientă. Peste 1 an
pacienta a revenit cu o formaţiune cutanată în
regiunea axilară pe stînga, care histologic
corespunde epiteliomului sebaceu (15).
37
Veronica Şvet
ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ŞI FACTORI DE RISC ÎN DEZVOLTAREA
EPITELIOAMELOR BAZOCELULARE (Cercetare bibliografică)
În majoritatea keratinocitelor în cr cutanat nonmelanomic
se atestă mutaţii ale p53. mutaţiile p53
induse de razele solare pot fi găsite în pielea
afectată de leziuni precanceroase sau chiar cea
expusă iradierii solare. În normă p53 acţionează
ca supresor tumoral în cîteva moduri: creşterea
reparării ADN, oprirea ciclului celular şi inducerea
apoptozei keratinocitelor lezate. Odată cu
producerea mutaţiei p53, celulele devin mai
rezistente la apoptoză şi mai puţin sensibile la
iradierea solară decît celulele normale. Această
inversare a funcţiilor duce la dezvoltarea clonelor
de keratinocite precanceroase (14).
Există controverse cu privire la clasarea
fibroepiteliomului Pinkus la carcinomul
bazocelular sau trihoblastom. Analizarea
imunihistoclinică a receptorului androgenic poate
fi utilă în diferenţiarea cr bazocelular de
trihoepiteliom sau trihoblastom. A fost studiată
expresia receptorului androgenic în 13
fibroepitelioame Pincus, 13 – cr bazocelulare, 12
– trihoepitelioame şi 3 trihoblastoame. S-a stabilit
prezenţa acesteia în 77% fibroepitelioame pinkus,
73% – cancer bazocelular, 17% –
trihoepitelioame, 0% – trihoblastoame. Utilizînd
citokeratina 20 au fost identificate celule Merkel
în 95% fibroepitelioame Pinkus, 27 – cr
bazocelular, 73% în tumorile foliculare benigne.
Expresia citokeratinei 20 a fost semnificativ
mărită în fibroepiteliom Pinkus şi tumorile foliculare
benigne comparativ cu bazaliom. Ca şi cancerul
bazocelular, fibroepiteliomul Pinkus
demonstrează similaritate în privinţa receptorilor
androgenici, potenţial susţinînd atribuirea lui la
bazaliom. Pe de altă parte, fibroepiteliomul Pinkus
demonstrează prezenţa celulelor Merkel, similar
tumorilor foliculare benigne. Datele
imunofenotipice rămîn a fi incerte pentru
clasificarea fibroepiteliomului Pinkus (17).
Studiul efectuat a avut ca scop investigarea
posibilei legături între lungimea telomerului,
instabilitatea cromosomială şi posibilitatea
dezvoltării unui al 2-lea cancer la pacienţii cu
limfom Hodjkin, ce au risc înalt de dezvoltare a
celui de-al doilea cancer (26).
Studiul se bazează pe descoperirile ce afirmă
că disfuncţia telomerului şi căile de reparare ADN
au elgătură directă cu dezvoltarea multor condiţii
patologice. Pacienţii au fost divizaţi în 3 loturi: I –
73 supravegheaţi mai mult de 5 ani de la data