Nr.15 - Ion Mereuta

Revistă ştiinţifico-practică
includea sternotomia subtotală şi rezecarea
coastelor I-VIII. Plastia osoasă nu s-a efectuat.
Torocoplastia defectului s-a efectuat cu ajutorul
lambourilor musculo-cutanee. In cazul operaţiilor
paliative defectul se inchidea cu lambou cutanat
liber. Pentru închiderea defectului pleural se
folosea muşchiul latisimus dorsi pe pedicol, care
asigura vascularizarea şi inervaţia. In cazul
defectelor in regiunea sternului se efectua
transpoziţia muşchiului pectoral mare cu
păstrarea pedicolului vascular. Cînd este
imposibil de efectuat plastia cu lambou
vascularizat se efectuau operaţii
microchirurgicale cu folosirea lambourilor libere.
Pentru plastia defectelor situate în porţiunile
inferioare a cutiei toracice se poate de aplicat
muşchiul rect al abdomenului, cu toate că de
păstrat vascularizarea acestui muşchi este mai
dificil.
N.N. Trapeznicov cu coaut. (1997), analizînd
rezultatele investigării şi tratamentului a 24 bolnavi
cu tumori maligne primare a sternului remarcă,
că metoda de bază a tratamentului este metoda
chirurgicală. Dificultatea de bază a metodei
chirurgicale o prezintă plastia defectului format a
cutiei toracice. Pentru închiderea defectului
peretelui toracic s-a efectuat autoplastia. Numai
la un bolnav cu sarcom osteogenic după
rezecarea lărgită a sternului şi a coastelor (in
afară de prima coastă) s-a efectuat plastia
combinată cu plasă de tantal şi capron, la fel cu
muşchii pectorali mari. Insă la acest bolnav
perioada postoperatorie s-a agravat cu complicaţii
purulente a plăgii. In decursul aceleiaşi luni s-a
depistat recidivă a tumorii şi metastaze in
pulmoni.
C. Rivalora, V.R. Ouiroga, L. Guzman (1998)
prezintă date despre 15 bolnavi operaţi cu tumori
primare a cutiei toracice. In 12 cazuri s-a dovedit
a fi proces malign. Se recomandă, de catre autori,
ca toate tumorile peretelui toracic de a le socoti
ca proces malign, în deosebi dacă sînt localizate
în stern. La fel se menţionează importanţa
reconstrucţiei carcasei peretelui toracic, se
propune ca defectele să fie inchise cu lambouri
musculo - cutanee.
V. Mandai et al. (1995) relatează că în perioada
anilor 1979-1988 s-au efectuat 40 de operaţii
toracale şi abdominale cu înlocuirea pereţilor
toracic şi abdominal folosind materiale sintetice.
22
Valentin Capitan
METODELE CONTEMPORANE DE TORACOPLASTIE ÎN ONCOLOGIE
(reviul literaturii)
De cele mai dese ori operaţiile erau efectuate din
cauza tumorilor, afectărilor traumatice, herniilor.
Pentru plastia defectelor se foloseau proteze din
prolen. De cele mai dese ori s-au depistat
următoarele complicaţii:
- necroze mici in regiunea suturii cutanate;
- hematoame a pereţior toracic şi abdominal;
- seroame.
Se socoate că materialul sintetic nu este
cancerigen.
C. Kenneth et al, (1990) în perioada anilor
1984-1988 au depistat 29 bolnavi cu tumori al
peretelui toracic. în 21 de cazuri în urma rezecării
peretelui toracic, defectele au fost închise cu
ţesuturile locale. La 8 pacienţi a fost nevoie de a
folosi material sintetic pentru inchiderea
defectelor. Pentru profilaxia recidivelor autorii
recomandă în cazul rezecării peretelui toracic de
a se retrage maximal de la marginea tumorii.
G.Fracostoro et al, (1997) descriu tecnica
reconstrucţiei sternului pe baza a 2 cazuri în
urma rezecării corpului sternal cu păstrarea
manumbriului şi procesului xifoid, pentru un
condrosarcom. Volumul rezecării includea şi
fragmentele adiacente a coastelor. Pentru
închiderea defectelor au folosit autoplastia
(coaste, osul tibial, fascia lată), aloplastia, tantal
şi otel, materiale sintetice. Ambii bolnavi trăiesc
după operaţie respectiv 26 şi 17 luni fără
recidive. Se menţionează funcţia normală a
respiraţiei.
S.S. Kroll et al, (1994) prezintă date despre
reconstrucţia peretelui toracic folosind lambouri
musculo-cutanee din muşchiul latisimus dorsi şi
muşciul rect al abdomenului, în urma înlăturării
tumorilor maligne a cutiei toracice. Autorii
compară rezultatele intervenţiilor chirurgicale la
82 pacienţi, care in perioada preoperatorie au fost
supuşi tratamentului cu raze, faţă de 202 pacienţi,
care nu au primit radioterapie. Se menţionează,
că complicaţii postoperatorii în grupul pacienţilor
iradiaţi s-au dezvoltat in 39% cazuri. Cît priveste
grupul de pacienţi, care nu au fost iradiaţi,
complicaţiile postoperatorii au constituit 25%
cazuri. Cu toate că complicaţiile postoperatorii sau
dezvoltat mai frecvent la pacienţii, care au
primit tratament cu raze in perioada preoperatorie,
autorii nu socot că radioterapia este
contraindicată în operaţiile reconstructive la cutia
toracică.