Nr.15 - Ion Mereuta

Revistă ştiinţifico-practică
chirurgii decurg rareori, de regulă in cazul cind
tumorul este de dimensiuni mari şi implică
coastele vecine. Toracoplastia in aceste cazuri
se efectuază cu ţesuturile locale (5).
A.M. Ţurcan (1979) efectuază aloplastia
defectelor coastelor separate cu alotransplant
osos, căruia cu ajutorul electrofrezei se atribuie
o formă arcuită ce corespunde concavităţii
extirpate de coastă. Metoda dată de toracoplastie
rezolvă problema recuperării unui grup destul de
mare de bolnavi, care au suportat intervenţii
chirurgicale in legatură cu tumori benigne a
coastelor.
De cele mai dese ori coastele sunt afectate
de aşa tumori maligne ca condrosarcomul. Mai
rar se intilnesc sarcomul osteogenic,
fibrosarcomul, mielomul solitar, osteoclastomul
malign. Foarte rar se intilnesc aşa tumori ca
liposarcomul, angiosarcomul (6).
Tumorile primare a sternului se intîlnesc destul
de rar. Cele mai multe cazuri sunt descrise in
lucrările lui D. C. Dahlin, A. R. Krishnan (1986).
De cele mai dese ori se intîlnesc aşa tumori ca
condrosarcomul şi plazmocitomul solitar (7). Cu
mult mai rar, deobicei in formă de cazuri unice
se intalnesc şi alte tumori maligne: sarcomul
osteogenic, reticulosarcomul, fibrosarcomul,
angiosarcomul şi altele.
Cu cele mai mari greutăţi este legat
tratamentul chirurgical al bolnavilor cu tumori
maligne de mărimi mari, care cresc in direcţia
cavităţii cutiei toracice, mediastinului, care au
inclus in proces diafragmul şi peretele anterior al
abdomenului. In aceste cazuri de cele mai dese
ori este necesară inlocuirea plastică a defectelor
pereţilor toracic şi abdomenal, scimbarea locului
de fixare a diafragmului (8). În legătură cu aceasta
sunt elaborate diverse variante de
toracoplastie(9).
G.Champault (1975) pentru păstrarea
elasticitaţii şi stabilitaţii cutiei toracice in urma
inlăturării sternului foloseşte autotransplante
osoase. Cu acest scop se folosesc segmentele
rezecate a coastelor 8-9-10-11. Peretele toracic
se restabileşte peste un interval costal. Părţile
negative a acestei metode sînt:
1) se măreşte traumatizmul operator;
2) se măreşte volumul intervenţiei chirurgicale;
3) se mareşte hemoragia;
4) sînt necesare incizii adaugătoare;
19
Valentin Capitan
METODELE CONTEMPORANE DE TORACOPLASTIE ÎN ONCOLOGIE
(reviul literaturii)
5) se mareşte perioada de imobilizare a cutiei
toracice la aceşti bolnavi.
S.T. Zaţepin cu coaut. (1996) aplică
autotransplante masive din aripa osului iliac,
endoproteze din oţel şi titan, plăci din fluoroplast.
A.M. Ţurcan (1978) în urma inlăturării sternului
sau a cîtorva coaste efectuază toracoplastia
defectelor mari a cutiei toracice cu ajutorul
implantelor autodermale, care în prealabil sînt
prelucrate de 3 ori cu soluţie de iod 5%, lipsite de
stratul epidermal şi subcutan. Făcînd analiza
rezultatelor apropiate şi la distantă in urma
toracoplastiei cu implante autodermale, reesă
urmatoarele concluzii:
1) plastia autodermală în urma inlăturării
sternului şi coastelor este indicată în cazul cînd
avem defecte mari a peretelui toracic şi este
imposibilă plastia cu ţesuturile locale;
2) implantul autodermal este un material
rezistent cu ajutorul căruia se poate de închis în
acelaş timp defectele ţesuturilor moi şi a
carcasului osos;
3) implantul autodermal concreşte cu ţăsuturile
adiacente cu mult mai repede decît transplantele
osoase şi nu este nevoe de imobilizare;
4) toracoplastia cu implant autodermal
micşorează incapacitatea de muncă a bolnavilor
pînă la 1,5 - 2 luni in comparaţie cu operaţiile
osteoplastice în cazul cărora această perioadă
de timp ajunge pina la 7-9 luni, ceia ce are
importanţă mare in planul recuperării acestor
bolnavi (10).
Vascularizarea bună a muşchului latisimus
dorsi şi lungimea necesară a pediculului vascular
permit de a deplasa acest muşchi la distanţe
considerabile. In regiunea cutiei toracice lamboul
se foloseşte pentru închiderea defectelor în urma
inlăturării glandei mamare, rezecării peretelui
toracic (11).
A.D. Boyd et al. (1981) prezintă date, că in
urma afectării cutiei toracice de ulcere
postradiante, tumori maligne s-a efectuat
tratament chirurgical, in urma cărui defectele
formate au fost închise prin următoarele metode:
- lambouri vascularizate;
- lambouri musculo-cutanate din muşchiul
tensor fasciae latae.
La o parte din bolnavi s-a efectuat plastia cu
lambouri din muşchiul pectoral mare, lambouri
din muşchiul latisimus dorsi, cu lambouri din