jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Jurnalul Român de Psihofarmacologie
Romanian Journal of Psychopharmacology
Vol. 6, Nr. 1, 2
Un studiu randomizat, prospectiv, asupra utilizării antidepresivelor în depresia bipolară au
arătat un risc important de creştere a frecvenţei episoadelor tulburării afective (switch-ul
dispoziţional), deci a creşterii ciclicităţii (Altshuler,1995) (1). Acest risc nu a fost evidenţiat de alte
studii care au avut criterii mult mai limitative de includere şi excludere, fiind excluşi pacienţii cu
istoric de instabilitate dispoziţională. În general, pacienţii bipolari au tendinţe mult mai crescute de
instabilitate dispoziţională, la aceasta contribuind şi antidepresivele utilizate. Această instabilitate
dispoziţională poate fi ameliorată prin utilizarea de normotimizante sau prin reducerea treptată a
dozelor antidepresivelor folosite. Se pare că doar Lamotrigina nu se asociază cu risc crescut de
switch dispoziţional (1,2).
Antidepresivele de tip SSRI, precum şi Bupropionul sunt considerate medicamente de primă
linie terapeutică în depresia bipolară moderată, toate având eficacitate comparabilă între ele.
Antidepresivele de tip IMAO sunt considerate de linia a doua, cu o eficacitate similară Nefazodonei
sau Mirtazapinei. Antidepresivele triciclice sunt medicamente de rezervă, folosite doar în
episoadele depresive severe (6).
În situaţia în care simptomatologia depresivă nu răspunde la utilizarea de antidepresive de
tip SSRI, se preferă folosirea unui nou antidepresiv, cum ar fi Bupropionul sau Venlafaxina, decât
să se încerce un alt medicament tot din aceeaşi clasă (8).
Studiile clinice referitoare la utilizarea antidepresivelor de tip SSRI în depresia bipolară sunt
limitate, dar acestea sunt preferate antidepresivelor triciclice, pentru că au un profil de siguranţă
mult mai bun, chiar şi la doze mari.
Se pare că Fluoxetina are efect terapeutic mult mai bun decât Imipramina, aşa cum arată un
studiu placebo-controlat efectuat de Cohn (Cohn, 1989) (4). Asocierea Paroxetină sau Imipramină
cu Litiu nu s-a dovedit a fi superioară asocierii Litiu cu placebo, dar este net superioară utilizării
Litiului în monoterapie, mai ales la o concentraţie plasmatică sub 0,8mEq/l (Nemeroff, 2001) (7).
Studii retrospective asupra eficacităţii administrării de Fluoxetină, Venlafaxină şi Paroxetină în
episodul depresiv au dovedit o rată a răspunsului terapeutic de 50%. Riscul dezvoltării simptomelor
de tip maniacal sau hipomaniacal este mult mai mic în cazul utilizării antidepresivelor de tip SSRI
decât a celor de tip triciclic.
În ceea ce priveşte utilizarea Bupropionului în episodul depresiv de tip bipolar, un studiu
deschis, precum şi un alt studiu placebo–controlat, ambele efectuate pe un număr redus de
pacienţi, au demonstrat eficacitatea acestuia. De asemenea, un alt studiu efectuat pe un număr mic
de pacienţi a arătat că Bupropionul are o eficacitate similară Desipraminei pentru depresia bipolară,
dar are un risc mai redus de switch dispoziţional. Acest risc de switch dispoziţional este acelaşi
pentru pacienţii cu istoric de oscilaţii dispoziţionale comparativ cu cei fără astfel de antecedente (6).
5