jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Jurnalul Român de Psihofarmacologie
Romanian Journal of Psychopharmacology
Vol. 6, Nr. 1, 2
Davis – 1985 şi Kryson – 1990 au relevat rolul receptorilor 5-HT1A în PTSD capabil să
joncţioneze cu sistemul CRF, endorfinic, catecolaminic şi / sau indolaminic (un agonist 5-HT1A -
buspirona, ar avea un rol psihofarmacologic evident în PTSD), ca şi a substanţelor SSRI sau NA-SRI.
Se consideră că în terapia PTSD, psihoterapia permite „ieşirea din încurcătură“, iar medicaţia
controlează potenţialul excesiv al hiperexcitabilităţii şi al elementelor disociative / productive.
Prezenţa acestora din urmă în imediata apropiere a evenimentului traumatic declanşant semnifică un
potenţial major de cronicizare şi o apropiere semnificativă de modelul psihofarmacologic, situaţie în
care terapia psihotropă devine singura posibilitate de profilaxie. Cu cât aceste elemente
psihopatologice vor fi mai prezente, cu atât rolul medicaţiei psihotrope este dominant.
Obiectivele farmacoterapiei în PTSD:
Ameliorarea semnificativă a simptomatologiei în faza iniţială a bolii;
Reducerea comportamentului de evitare;
Scăderea fenomenului de hiperexcitabilitate tonică (tonic hyperarousal);
Reducerea depresiei şi anhedoniei;
Diminuarea conduitelor impulsive;
Controlul asupra fenomenelor disociative acute şi a tulburărilor psihotice.
Tratamentul trebuie să fie flexibil şi individualizat, întrucât evoluţia longitudinală a
simptomelor PTSD este fluctuantă şi independentă de factorul timp, în contradicţie cu ceea ce se
susţinea în patologia reactivă clasică. Această evoluţie fluctuantă şi diversă este legată de
potenţialul de „redeşteptare” a trăirii traumatice; farmacoterapia vizează în mod special acest
element. În cadrul terapiei PTSD trebuie făcută distincţia între etapa acută şi cronică a sindromului,
ca modalitate de abordare terapeutică, selecţie a medicamentelor şi durata tratamentului.
Terapia în PTSD acut
Strategia s-ar putea rezuma la formula mnemotehnică a lui Wise – 1983 “BICEPS”:
Brief (scurt);
Imediate (imediat);
Centraly administrated (spitalizat);
Expectation of return to normal function (revenirea la funcţiile normale);
Proximately given (ajutor imediat);
Superficial (fără a căuta rezolvarea unui conflict abisal).
Medicaţia fazei acute urmăreşte sedarea şi reducerea semnificativă a agitaţiei şi
dezorganizării, cu diminuarea elementelor disociative. Iniţial, pentru a realiza abreacţia se utilizează:
medicaţia anxiolitică benzodiazepinică şi non-benzodiazepinică, antipsihotică de urgenţă (Marteny –
2001, raportează rezultate excelente cu olanzapină injectabilă), care reduc stărea de hipervigilitate.
75