jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Jurnalul Român de Psihofarmacologie
Romanian Journal of Psychopharmacology
Vol. 6, Nr. 1, 2
În tulburarea de conversie rolul factorului psihologic este evident în apariţia unei
simptomatologii “neurologice” de tipul :
anormalităţii motorii :paralizii, ataxie, disfagie, afonie, vărsături;
perturbări ale conştienţei cu pseudoconvulsii ;
afectări senzoriale: cecitate, cofoza, anosmie, diplopie, anestezie în „mănuşă” sau în „ciorap”;
Simptomatologia afectează în special hemicorpul stâng.
pacientul neconştientizând că produce simptomul intenţionat.
Simptomul nu poate fi explicat print-o tulburare somatică.
În plan psihologic simptomul conversiv poate fi expresia unui conflict psihologic inconştient
care este reprimat. El poate să apară la multe tipuri de personalităţi: evitantă, histrionică,
dependentă şi antisocială. Impulsul (sexual sau agresiv) este inacceptabil, pentru «ego» şi este
deghizat prin „simptom”. Pacientul se poate identifica şi cu un membru de familie care are aceeaşi
simptomatologie dar în cazul bolii somatice reale. Literatura de specialitate atrage atenţia asupra
posibilităţii ca 25-50 % din pacienţii diagnosticaţi cu tulburare de conversie să prezinte de fapt o
afecţiune cu substrat organic. Pentru a evita orice eroare de diagnostic, considerăm necesară
descrierea celor mai frecvente simptome «neurologice» întâlnite în practica medicală curentă.
Paralizia este variabilă în timp, fără reflexe patologice şi manifestări de tip piramidoextrapiramidal
sau cerebelos. În cecitate, lipseşte “tracking-ul” şi răspunsul pupilar, iar investigaţiile
oftalmologice cu prisme distorsionatoare şi lentile colorate sunt negative. Diplopia, vederea „în
tunel” monoculară sunt de regulă simptome conversive dar nu trebuie neglijat nici debutul unei
afecţiuni neurologice (scleroze multiple). Acuzele senzoriale nu respectă delimitarea
dermatoamelor, frecvente fiind anesteziile în “ciorap” sau “mănuşă” şi parestezii localizate
preponderent în hemicorpul stâng. Pseudoconvulsiile, din stările de îngustare a câmpului
conştienţei, nu sunt însoţite de traumatism lingual, relaxare sfincteriană ca într-o criză epileptică, iar
traseul EEG este în limite normale. Simptomatologia reacţionează prompt la sugestie şi persuasine.
Tulburarea de conversie prin prevalenţă (10-15% din pacienţii cu adresabilitate în ambulatoriu)
şi prin disfuncţionalitate (prin episod, dar mai ales prin recurenţe) reprezintă o entitate nozologică ce
succintă la căutarea de abordări terapeutice ce poate influenţa prognosticul patologiei. Este cunoscut
faptul că simptomul (neurologic) asociat cu factori psihostresori sau nevoi psihologice, este generat prin
activarea mecanismelor cerebrale inhibitorii/excitatorii din trunchiul cerebral şi sistem reticulat. O
vulnerabilitate în developarea simptomatologiei o reprezintă şi lezionalitatea în special la nivelul lobului
frontal. În cadrul tabloului psihopatologic, nu de puţine ori, apar şi ruminaţii de tip obsesiv, focalizate pe
simptome. Putem deduce, în lumina celor expuse, prezenţa unui suport biochimic al tulburării.
Interacţiunile funcţionale la nivel joncţional serotonina/dopamina /noradrenalina putând fi implicate.
Decompensări de tip anxios şi depresiv ce pot complica tabloul psihopatologic de fond, nu fac altceva
decât să sublinieze prezenţa unei vulnerabilităţi neurobiochimice.
64