jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Jurnalul Român de Psihofarmacologie
Romanian Journal of Psychopharmacology
Vol. 6, Nr. 1, 2
Ne-am oprit la o categorie de tulburări care-i duc frecvent pe pacienţi în cabinetele de
medicină somatică. Prin necunoaşterea afecţiunii de către colegii de altă specialitate, se întârzie
ajungerea pacientului, în cabinetul de psihiatrie, acolo unde ar putea beneficia de terapia adecvată,
în urma unui diagnostic stabilit corect. Acest lucru nu este uşor uneori nici pentru specialistul
psihiatru mai ales când pacientul descrie o multitudine de simptome somatice a căror organicitate
trebuie exclusă printr-un examen obiectiv atent . Examinarea obiectivă dar şi numeroase examene
paraclinice (radiologice, de laborator, CT, RMN, SPET, etc.) pot stabilii diagnosticul. Negăsind o
afecţiune somatică ce poate explica simptomatologia ( de multe ori şi după o probă terapeutică
neconcludentă) şi făcând o corelaţie cu anumiţi factori psihologici ce pot interveni în debutul,
menţinerea sau exacerbarea simptomatologiei, ne orientam spre o tulburare somatoformă.
Tulburările somatoforme sunt definite ca un grup de tulburări în care:
simptomele sugerează o patologie somatică pentru care nu poate fi demonstrat un substrat
organic şi există indicii ca acestea sunt într-o relaţie cu anumiţi factori psihostresori.
DSM – IV-TR recunoaşte cinci tulburări somatoforme specifice :
Tulburarea de somatizare;
Tulburarea de conversie (conversiva);
Tulburarea hipondriacă ( hipocondria);
Tulburarea de dismorfie corporală;
Tulburarea algică.
Existând şi două categorii de diagnostic reziduale: tulburarea somatoformă nediferenţiată şi
tulburarea somatoformă nespecificată în alt mod. Cele cinci categorii au în comun simptomul fizic.
În tulburările de conversie afecţiunea este de regulă monosimptomatică, este de cele mai
multe ori o afecţiune acută ce “simulează” boala.
Simptomul ce sugerează o afecţiune somatică, este de fapt o manifestare a conflictualităţii
intrapsihice. El reprezintă o alterare funcţională ce imită o afecţiune somatică (de regulă
neurologică). Sunt implicaţi factori psihologici ce sunt într-o anumită relaţie temporală cu debutul
sau exacerbarea simptomelor. Aceste simptome nu sunt produse în mod conştient, nu sunt
determinate de o afecţiune medicală sau de uz dezadaptiativ de substanţă şi nu reprezintă
manifestări subculturale. Ele produc suferinţa clinică subiectivă sau afectează nivelul funcţional.
Simptomele nu constau doar în durere sau disfuncţie sexuală şi nu sunt descrise mai bine de o altă
tulburare psihică. Trebuie menţionat că atunci când factorii psihologici au un rol semnificativ în
debutul, severitatea, exacerbarea sau menţinerea durerii, tulburarea va fi clasificată ca
TULBURARE DE DURERE SOMATOFORMĂ.
63