jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Jurnalul Român de Psihofarmacologie
Romanian Journal of Psychopharmacology
Vol. 6, Nr. 1, 2
plus fluoxetină a ameliorat scorurile la scala Montgomery-Asberg pentru depresie (MADRS) într-o
măsură semnificativ mai mare decât monoterapia cu fluoxetină (Tohen, 2000).
În aceste studii, în ceea ce priveşte tolerabilitatea, risperidona a fost asociată cu o incidenţă
crescută, faţă de momentul iniţial, a somnolenţei, tremorului, greţurilor, simptomelor
extrapiramidale şi mai puţin a creşterii ponderale, iar olanzapina a fost asociată cu o incidenţă mai
mare a somnolenţei şi creşterii ponderale, raportat la placebo (Goldberg, 2000).
Pentru a compara agenţii antipsihotici atipici, s-au efectuat o serie de studii comparative
directe. Comparaţiile dintre olanzapină şi risperidonă arată că aceşti agenţi sunt la fel de eficienţi în
tratamentul simptomelor psihotice. În cadrul a două studii, principala diferenţă de tolerabilitate
raportată între tratamente a constat în creşterea semnificativă în greutate asociată cu olanzapina
(Dennehy, 1999). Într-un alt studiu multicentric, dublu-orb, care a comparat ziprasidona cu
olanzapina, nu s-au consemnat diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte eficienţa celor două
antipsihotice atipice, evaluată cu ajutorul scorurilor PANSS total, Brief Psychiatric Rating Scale
(BPRS) şi CGI. Din nou, tratamentul cu olanzapină a fost asociat cu o greutate corporală medie mai
mare (Keck, 2000). La fel, două cercetări comparative cu quetiapină şi risperidonă nu au descoperit
nicio diferenţă între tratamente în ceea ce priveşte eficacitatea (Ghaemi şi Katzow, 1999).
Într-un studiu dublu-orb, cu doze flexibile, scăderea cu peste 40 % a scorurilor medii
PANSS post-tratament quetiapină vs. risperidonă, comparativ cu momentul iniţial, a fost
consemnată la proporţii comparabile de pacienţi (Glick, 2001). Simptomele extrapiramidale au fost
mai frecvente în cazul risperidonei; în timp ce nivelurile prolactinei au scăzut după tratamentul cu
quetiapină, la pacienţii trataţi cu risperidonă acestea au crescut semnificativ. Pe durata studiului,
proporţia de pacienţi cu EPS semnificative (necesitând modificarea dozei sau adăugarea unei
medicaţii anti-EPS) a fost mai mică, în general, la cei care au primit quetiapină.
O meta-analiză a 19 studii în care pacienţii au fost trataţi cu quetiapină, olanzapină sau
risperidonă, vine în sprijinul rezultatelor studiilor comparative analizate separat. Aceste
antipsihotice atipice au o eficacitate echivalentă, fără diferenţe semnificative statistic în ceea ce
priveşte modificarea medie (post-tratament faţă de iniţial) a scorului PANSS total sau a scorurilor
pozitive sau negative. Totuşi, au existat diferenţe importante referitoare la profilul reacţiilor adverse
ale acestor medicamente.
Antipsihoticele atipice sunt totodată considerate mai potrivite decât agenţii convenţionali la
pacienţii vârstnici, întrucât se asociază cu mai puţine simptome extrapiramidale şi au un efect mai
favorabil asupra funcţiei cognitive.
Alegerea medicaţiei potrivite pentru tulburarea bipolară este îngreunată de natura bolii şi de
eficienţa şi profilul de tolerabilitate variate ale terapiilor disponibile. Datele existente sugerează că
antipsihoticele atipice reprezintă o alternativă promiţătoare la opţiunile terapeutice. Cu toate
60