jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Jurnalul Român de Psihofarmacologie
Romanian Journal of Psychopharmacology
Vol. 6, Nr. 1, 2
Antipsihoticele convenţionale sunt asociate cu un risc înalt de apariţie a simptomelor
extrapiramidale care, la rândul lor, au fost corelate cu o complianţă scăzută la tratament. Aceste
efecte se datorează antagonizării susţinute şi ample a receptorilor D2 din nucleii striaţi. Investigaţiile
neuroimagistice au arătat că gradul de ocupare a receptorilor D2 trebuie să fie de cel puţin 65 %
pentru ca haloperidolul să îşi exercite efectele antipsihotice, dar un grad de ocupare de 72-80 %
determină EPS; aşadar, haloperidolul are o fereastră terapeutică foarte îngustă (Keck, 2002).
Antipsihoticele atipice au un risc mai redus de EPS, care totuşi nu este echivalent pentru toţi
reprezentanţii acestei clase.
La pacienţii cu variaţii rapide ale dispoziţiei (succesiune rapidă a episoadelor) sau cu
episoade mixte de boală bipolară, antipsihoticele atipice pot fi deosebit de valoroase, studii recente
indicând eficacitatea risperidonei, olanzapinei şi quetiapinei la aceşti pacienţi (Baker, 2003). Până
în prezent, doar un studiu dublu-orb de trei săptămâni a comparat agenţii atipici în tratamentul
maniei, raportând date similare de eficacitate şi tolerabilitate pentru olanzapină şi risperidonă
(Vieta, 2002). Oricum, raportat la placebo, reducerea scorurilor la Young Mania Rating Scale
(YMRS), observată în studii concepute similar, placebo controlate, sugerează o eficacitate
comparabilă a tuturor antipsihoticelor atipice.
Deşi antipsihoticele atipice au eficacitate similară în tratamentul maniei, există diferenţe
importante în ceea ce priveşte profilul de tolerabilitate al acestora. Cea mai spinoasă problemă de
complianţă asociată cu olanzapina este creşterea ponderală, în timp ce EPS dependente de doză şi
hiperprolactinemia sunt principalele probleme ale terapiei cu risperidonă. În cazul aripiprazol,
principalul aspect legat de tolerabilitate este akatisia.
Studii placebo controlate care au folosit antipsihotice atipice plus litiu sau valproat au
demonstrat, de asemenea, eficacitatea terapiei combinate în tratamentul maniei. Scorul YMRS total
şi scorul Clinical Global Improvement (ameliorarea clinică globală a gradului de severitate) au
cunoscut ameliorări semnificativ mai importante faţă de momentul iniţial după trei săptămâni de
terapie combinată, comparativ cu litiu sau valproat în monoterapie. Rata de răspuns (procentul de
pacienţi al căror scor YMRS a scăzut cu mai mult de 50 %) după trei săptămâni a fost de asemenea
semnificativ mai mare la pacienţii care au primit antipsihotice atipice în combinaţie, faţă de cei
cărora li s-a administrat litiu sau valproat în monoterapie (Moller şi Nasrallah, 2003).
Antipsihoticele atipice au o eficacitate demonstrată în mania bipolară, iar unele dintre ele
sunt eficiente şi în tratamentul depresiei bipolare. Într-un studiu deschis, cu durată de 6 luni, care a
inclus pacienţi cu boală bipolară sau tulburare schizoafectivă, adăugarea risperidonei în terapie a
fost asociată cu ameliorarea semnificativă a scorurilor pe scala Hamilton pentru depresie (HAM-D),
ca şi la YMRS, CGI şi Scala simptomelor pozitive şi negative (Positive and Negative Syndrome
Scale – PANSS) – Hopkins, 2004. Într-un studiu controlat placebo, terapia combinată cu olanzapină
59