jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Jurnalul Român de Psihofarmacologie
Romanian Journal of Psychopharmacology
Vol. 6, Nr. 1, 2
Aceste simptome care includ aplatizarea afectiva, alogia, avoliţia, anhedonia, retragerea
socială, sunt răspunzătoare în mare măsură pentru deteriorarea sociala şi ocupaţională găsită la
pacienţii cu schizofrenie (Buchanan şi Gold,1996). Găsirea unui tratament eficace pe aceste
simptome ar reprezenta un progres terapeutic major.
Simptomele pozitive sunt considerate ca un efect al hiperdopaminergiei, în special
mezolimbice (supersenzitivitate dopaminergică mezolimbică), iar simptomatologia negativă a fost
corelată cu un deficit structural cerebral - atrofia cortexului prefrontal, ventriculomegalia,
reducerea de volum a regiunii temporale superioare stângi şi hipocampale, scăderea densităţii
substanţei cenuşii.
Observaţiile clinice au constatat că unele neuroleptice, funcţie de doza administrată, au
acţiune bipolară, în sensul că dozele mici blochează receptorii presinaptici, facilitând transmisia DA
şi ameliorează simptomele negative, în timp ce dozele mari sunt blocante ale receptorilor
postsinaptici şi ale neurotransmisiei DA, fiind astfel eficace pe simptomele pozitive. Aceste forme
au permis corelarea formelor pozitive cu hiperactivitatea DA, iar a formelor negative cu
hipoactivitate DA.
În favoarea acestui mecanism pledează o serie de date de neurobiologie, şi anume:
a. pentru simptomele negative: o scădere a activităţii neuronilor DA în cortexul prefrontal,
a nivelului HVA în plasmă şi LCR, şi a FSC în regiunile frontale; agoniştii DA au
eficienţă clinică şi induc o accelerare a FSC în cortexul frontal;
b. pentru simptomele pozitive: o creştere a activităţii neuronilor DA în aria tegmentală
ventrală şi a HVA plasmatic; antagoniştii DA controlează terapeutic aceste simptome.
Toate aceste observaţii sunt compatibile cu ceea ce se întâmplă în formele mixte de schizofrenie la
care coexista simptomele pozitive cu cele negative şi semne biologice ca expresie a hipodopaminergismului
prefrontal şi hiperdopaminergismului mezolimbic, constatări cu consecinţe terapeutice.
Pacienţii cu schizofrenie au un nivel de 5-HT mai ridicat decât populaţia generală.
5-HT- modulează transmisia DA mai ales la nivelul cortexului frontal şi striatului şi mai
puţin la nivel nigrostriatal. De aceea, blocada r. 5-HT2 determina o creştere a eliberării de DA în
striat, având ca efect clinic ameliorarea simptomelor negative, ceea ce constituie un argument
neurochimic al corelaţiei sindrom deficitar – hipodopaminergism frontal.
Antagonismul r. 5- HT2 diminuează hipodopaminergismului frontal.
Un antagonism puternic al rec 5-HT asociat cu unul moderat al r. DA are drept consecinţă:
antagonismul moderat al r. D2 este eficient pe simptomatologia pozitiva, iar unul
puternic determina apariţia ESE, nivel crescut de prolactina şi poate agrava
simptomatologia negativă;
49