jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Jurnalul Român de Psihofarmacologie
Romanian Journal of Psychopharmacology
Vol. 6, Nr. 1, 2
schizofrenia reziduală;
schizofrenia nediferenţiată.
Simptomele caracteristice (criteriul A în DSM IV-TR) pot fi conceptualizate ca împărţinduse
în două mari categorii – pozitive şi negative. Simptomele pozitive par a reflecta un exces sau o
distorsionare a funcţiilor normale, pe când cele negative par a reflecta diminuarea sau pierderea
funcţiilor normale.
Simptomele pozitive includ distorsiunile sau exagerările gândirii inferenţiale (ideile
delirante –A1), percepţiei (halucinaţiile – A2), limbajului şi comunicării (dezorganizarea limbajului
– A3) şi controlului comportamentului (comportamentul flagrant dezorganizat sau catatonic – A4).
Aceste simptome pozitive pot comporta două dimensiuni distincte: „dimensiunea psihotică” include
ideile delirante şi halucinaţiile, pe când „dimensiunea dezorganizării” include dezorganizarea
limbajului şi comportamentului.
Simptomele negative (criteriul A5) includ o restrângere în gama şi intensitatea expresiei
emoţionale (aplatizarea afectivă), în fluenţa şi productivitatea gândirii şi limbajului (alogia) şi în
iniţierea unei activităţi orientate spre un scop (avoliţia).
Aplatizarea afectivă, unul dintre principalele simptomele negative ale schizofreniei, este
extrem de frecventă şi este caracterizată prin faptul că faciesul persoanei pare a fi imobil
şi indiferent, cu contact vizual redus şi reducerea limbajului corporal. Gama
expresivităţii sale emoţionale este diminuată în cea mai mare parte a timpului (răceală,
indiferenţă faţă de alţii, sărăcire şi lentoare a reacţiilor emoţionale);
Alogia (sărăcirea limbajului), se manifestă prin răspunsuri scurte, laconice, seci.
Individul cu alogie pare a avea o diminuare a stocului de idei, care se reflectă în scăderea
fluenţei şi productivităţii limbajului;
Cea mai importantă tulburare de voinţă care face parte dintre simptomele negative este
avoliţia (incapacitatea subiectului de a-şi mobiliza funcţiile psihice pentru efectuarea
unor activităţi coerente şi necesare).
Acestora li se adaugă:
Anhedonia care se manifestă prin pierderea interesului sau plăcerii;
Tulburări de atenţie.
Sunt nespecifice şi apar din concentrarea autistă a pacientului. Apar, de asemenea, lipsa de
interes pentru lumea exterioară, respectiv hipoprosexie spontană şi voluntară, fapt ce contribuie la
scăderea performanţelor.
Incapacitatea de a activa şi focaliza atenţia, observată şi de clasici, face parte, după Liddle,
din sindromul de dezorganizare (alături de dezorganizarea comportamentului şi a vorbirii).
46