jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Jurnalul Român de Psihofarmacologie
Romanian Journal of Psychopharmacology
Vol. 6, Nr. 1, 2
tulburarea disforică premenstruală. Antidepresivele triciclice, tetraciclice şi alţi inhibitori micşti ai
recaptării s-au dovedit de asemenea medicaţii eficiente în tratamentul depresiei şi a tulburărilor
anxioase. Prezenţa antecedentelor personale sau familiale de răspuns bun la un anumit medicament
constituie indicaţie de utilizare a acestuia în episodul curent. Dacă nu sunt disponibile astfel de
informaţii, medicamentul trebuie ales pe baza profilului efectelor sale adverse sau pe baza
potenţialului de interacţiuni medicament-medicament, în cazul comorbiditaţilor cu alte afecţiuni
somatice. Cea mai frecventă cauză de eşec terapeutic o reprezintă dozajul inadecvat sau perioadă prea
scurtă de administrare, de aceea dozele de antidepresive trebuie crescute până la nivelul maxim
recomandat şi trebuie menţinute cel puţin 4-5 săptămâni înainte de a încerca alt medicament (13).
Pentru un răspuns terapeutic eficient în cazul tulburărilor depresive şi anxioase trebuie asociată
medicaţie anxiolitică, care are rolul de a reduce anxietatea, uneori exacerbată de medicaţia
antidepresivă, de a reduce starea de tensiune intrapsihică, de a echilibra emoţiile, de a ameliora
tulburările de comportament. Efectele tranchilizant, sedativ şi hipnotic al medicaţiei anxiolitice se
manifestă în funcţie de doză şi de clasa de substanţe: hipnoticele în doze mici au efect sedativ,
sedativele sunt anxiolitice, tranchilizantele determină inducţia somnului. Există mai multe clase de
substanţe anxiolitice utilizate în clinica psihiatrică, cele mai reprezentative fiind benzodiazepinele (3).
În managementul tulburărilor depresive şi anxioase, psihoterapia în asociere cu tratamentul
farmacologic este mai eficientă decât oricare din aceste tratamente aplicate separat. Terapia
cognitivă poate fi aplicată pe termen scurt, ţintit către explorarea şi corectare cogniţiilor negative şi
a presupunerilor inconştiente care stau în spatele acestora; se bazează pe premiza caracterului
maladaptativ faţă de distorsiunile modului în care oamenii se percep pe ei înşişi şi ale modului în
care consideră că alţii îi percep pe ei. Se pune accentul pe confruntarea şi examinarea situaţiilor care
induc anxietate şi depresie asociată acesteia. Terapia comportamentală se bazează pe teoria
învăţării, este în general de scurtă durată şi ţinteşte comportamente nedorite specifice , presupunerea
fundamentală este că se poate produce schimbare fără dezvoltarea conştientizării psihologice a
cauzelor subiacente. Terapia de grup este indicată numai la pacienţii care nu au risc suicidar.
Grupurile pot fi de la grupuri care nu oferă decât suport şi o creştere a abilităţilor sociale, până la
cele care se concentrează asupra înlăturării unor simptome specifice şi care sunt orientate, în primul
rând, asupra conştientizării. Terapia familială este indicată mai ales atunci când tulburarea psihică a
pacientului perturbă stabilitatea familiei, când manifestările depresive şi anxioase sunt legate de
evenimente familiale sau când sunt întreţinute de patternuri familiale. Psihoterapia suportivă este de
durată nedeterminată, iar scopul primar este de a furniza sprijin emoţional; este indicată mai ales în
criza acută, cum ar fi doliul, sau atunci când pacientul este în perioada de remisiune dar nu poate
încă să se angajeze în alte tipuri de terapii mai solicitante (10).
38