jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Jurnalul Român de Psihofarmacologie
Romanian Journal of Psychopharmacology
Vol. 6, Nr. 1, 2
prin mecanisme parasimpatice dependente de glucoză (Silvestre şi Prous, 2005). Totuşi, gradul de
ocupare al receptorilor H1 este corelat semnificativ cu ocuparea receptorilor muscarinici de către
antipsihotice. Luând în considerare faptul că acest efect advers nu a fost raportat la medicamente cu
acţiuni antagoniste pe receptorii muscarinici, se susţine ipoteza că receptorii histaminergici H1
contribuie predominant la inducerea de către antipsihotice a creşterii ponderale şi a diabetului
zaharat (Matsui-Sakata et al, 2005).
Deoarece se ştie că antihistaminicele H1 cu acţiune centrală induc creştere ponderală la
utilizarea de lungă durată şi că afinităţile pentru receptorii histaminergici H1 se corelează pozitiv cu
creşterea în greutate în cursul tratamentului cu antipsihotice (Goudie et al, 2003), se recomandă ca
noile antipsihotice atipice să fie evaluate în detaliu pentru acţiunile asupra receptorilor
histaminergici (Kroeze et al, 2003). Mai mult, se consideră că tratamentul cu unele antipsihotice
atipice se asociază cu obezitate, insulinorezistenţă şi diabet, atât datorită efectelor asupra
neurotransmiţătorilor centrali, cât şi datorită unor posibile efecte directe asupra metabolismului
glucidic (Newcomer, 2005). Rămâne de studiat dacă ineficienţa mecanismelor compensatorii ale
celulelor beta pancreatice joacă un rol important în patogenia diabetului asociat acestei clase de
antipsihotice (Bergman şi Ad.er, 2005). Creşterea ponderală este mai frecventă pentru unele
antipsihotice atipice (în special clozapina şi olanzapina), care au şi efecte sedative mai accentuate.
Atât neurolepticele convenţionale, cât şi cele atipice se asociază cu diabet, cele mai multe rapoarte
implicând clozapina şi olanzapina (Luft şi Taylor, 2006).
Gradul de creştere în greutate este mai mare la pacienţii trataţi cu olanzapină (2,3 kg/lună),
clozapină (1,7 kg/lună) şi quetiapină (1,8 kg/lună). Modificări moderate ale greutăţii corporale au
fost constatate şi în cazul tratamentului cu risperidonă (1 kg/lună). Ziprasidona pare a induce doar
creşteri uşoare în greutate (0,8 kg/lună). Creşterea ponderală apare mai frecvent în primele 12 luni
de tratament. Afinitatea antipsihoticelor atipice pe receptorii histaminergici H1, dar şi raportul între
afinităţile lor pe receptorii serotoninergici 5-HT2 şi dopaminergici D2 par a fi factorii de corelaţie
cei mai importanţi în creşterea în greutate. De asemenea, inducerea secreţiei de leptină poate avea
un impact semnificativ în producerea acestui efect advers la pacienţii trataţi cu antipsihotice atipice
(Wetterling, 2001). În plus, se ştie că medicamentele cu efecte antihistaminice H1 la nivelul
sistemului nervos central pot stimula apetitul, cu creştere ponderală, prin blocarea receptorilor H1 de
la nivelul nucleului ventromedian (Schwarty şi Arrang, 2000).
S-a sugerat că predispoziţia genetică joacă un rol important în creşterea ponderală indusă de
clozapină, implicând polimorfisme ale genelor receptorilor pentru serotonină 2C (HTR2C), a
receptorilor alfa-adrenergici (ADRB3/ADRA1A) şi a factorului de necroză tumorală (TNF-alfa).
Farmacogenetica psihiatrică va putea fi un instrument util în practica clinică în viitor pentru a
32