jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

More documents

Recommendations

Info

Jurnalul Român de Psihofarmacologie Romanian Journal of Psychopharmacology Vol. 6, Nr. 1, 2 pirido[1,2]-pirimidin-4-ona. Acest agent psihotrop este un antagonist monoaminergic selectiv cu afinitate înaltă de legare la receptorii serotoninergici 5-HT2 şi dopaminergici D2, dar şi la receptorii adrenergici alfa1 şi alfa2. Afinitatea de legare la receptorii histaminergici H1 este mai mare decât cea a quetiapinei. Risperidona are afinitate scăzută-moderată pe receptorii serotoninergici 5-HT1C, 5- HT1D şi 5-HT1A, scăzută pe receptorii dopaminergici D1 şi neglijabilă pe receptorii muscarinici colinergici (Cohen, 1994). Quetiapina fumarat este un agent psihotrop care aparţine clasei structurale a dibenzotiazepinelor, având ca formulă chimică: 2-[2-(4-dibenzo-[1,4]tiazepin-11-il-1piperazinil)etoxi]-etanol fumarat. Este un antagonist al multor receptori pentru neurotransmiţători la nivelul sistemului nervos central: receptorii serotoninergici 5-HT1A şi 5-HT2, cei dopaminergici D1 şi D2, histaminergici H1 şi adrenergici alfa1 şi alfa2, neavând afinitate apreciabilă pentru receptorii muscarinici şi benzodiazepinici (Nemeroff et al, 2002). Acţiunea antihistaminică pe receptorii H1 a quetiapinei, care are afinitate pentru aceşti receptori, poate explica somnolenţa constatată ca efect nedorit în cursul tratamentului. Într-un studiu recent realizat pe voluntari sănătoşi cu doză unică quetiapină, s-a apreciat că nivelul crescut tardiv al hormonului de creştere poate fi explicat prin antagonismul acestui antipsihotic atipic asupra receptorilor histaminergici H1, în timp ce creşterea nivelurilor prolactinei este datorată probabil ocupării tranzitorii a receptorilor D2 la nivelul hipofizei anterioare (de Borja Goncalves Guerra et al, 2005). Aripiprazolul, 7-[4-[4-(2,3-diclorofenil)-1-piperazinil]butoxi]-3,4-dihidrocarbostiril, este un agent antipsihotic atipic modulator al dopaminei şi serotoninei între polul pre- şi post sinaptic de la nivelul nucleilor bazali şi cortexului prefrontal (Marinescu et al, 2005). Are afinitate înaltă pentru receptorii dopaminergici D2 and D3, cei serotoninergici 5-HT1A and 5-HT2A şi afinitate moderată pentru receptorii dopaminergici D4 şi serotoninergici 5-HT2C, 5-HT7. Aripiprazolul are activitate unică de agonist parţial al receptorilor D2 în calea mezocorticală, exercită activitate agonistă la nivelul receptorilor 5-HT1A şi antagonistă potentă la nivelul receptorilor 5-HT2A (Shapiro et al, 2003). În ceea ce priveşte acţiunile antihistaminice, aripiprazolul are afinitate scăzută-moderată pe receptorii histaminergici H1, ca şi la nivelul receptorilor alfa1-adrenergici. În plus, acest antipsihotic atipic are afinitate moderată pentru situsurile de recaptare a serotoninei şi afinitate neglijabilă pentru receptorii muscarinici M1 (Goodnick şi Jerry, 2002). Ziprasidona este un alt agent antipsihotic atipic nou, neînrudit chimic cu butirofenonele sau fenotiazinele, formula sa structurală fiind 5-[2-[4-(1,2-benzisotiazol-3-il)-1-piperazinil]etil]-6-cloro- 1,3-dihidro-2H-indol-2-ona. Este încadrată ca antagonist al receptorilor dopaminergici D2 şi al receptorilor serotoninergici 5-HT2. Ziprasidona manifestă afinitate înaltă pentru receptorii D2 şi D3, 5-HT2A, 5-HT2C, 5-HT1A şi 5-HT1D, funcţionând ca antagonist al receptorilor D2, 5-HT2A şi 5-HT1D 30
Jurnalul Român de Psihofarmacologie Romanian Journal of Psychopharmacology Vol. 6, Nr. 1, 2 şi agonist al receptorilor 5-HT1A. Acest agent antipsihotic are afinitate moderată pentru situsurile de recaptare ale serotoninei şi noradrenalinei şi afinitate neglijabilă pentru receptorii muscarinici M1 (Stahl şi Shayegan, 2003). Afinitatea scăzută-moderată pentru receptorii histaminergici H1 poate explica incidenţa relativ scăzută a sedării ca efect advers (Goodnick, 2001). Sedarea este un efect advers obişnuit al antipsihoticelor convenţionale, în special la doze mari, putând fi considerată moderată pentru clorpromazină şi mesoridazină, şi uşoară pentru flufenazină şi haloperidol. Unele antipsihotice atipice pot şi ele să producă sedare, deşi acest efect este, în general, mai puţin frecvent şi mai puţin sever comparativ cu cele convenţionale. Se consideră că ziprasidona şi risperidona pot produce sedare uşoară, în timp ce olanzapina şi quetiapina produc sedare moderată, iar clozapina poate produce sedare marcată. Trebuie subliniat faptul că posologia nu determină întotdeauna severitatea sedării. Olanzapina, ale cărei doze zilnice sunt de 15-30 mg, este mai sedativă decât ziprasidona, ale cărei doze sunt de 80-160 mg pe zi (Miller, 2004). Diverse studii au indicat faptul că sedarea pare a fi legată de afinitatea antipsihoticelor atipice pentru receptorii histaminergici H1 umani din sistemul nervos central, care este considerată în ordine descrescătoare astfel: olanzapina > clozapina > ziprasidona > risperidona > quetiapina (Richelson şi Souder, 2000). Totuşi trebuie avut în considerare faptul că în timp ce efectul sedativ al unor antipsihotice poate avea impact negativ asupra pacienţilor, antipsihotice atipice ca risperidona şi olanzapina au potenţial de a îmbunătăţii calitatea somnului la pacienţii cu schizofrenie, posibil datorită afinităţii înalte pe receptorii 5-HT2 (Miller, 2004). Datorită eficacităţii superioare şi a profilului general de siguranţă, antipsihoticele atipice au devenit tratamentul preferat pentru schizofrenie, în ciuda unor efecte secundare. Creşterea ponderală poate constitui o complicaţie a tratamentului cu anumite antipsihotice atipice şi poate fi acompaniată posibil de hiperlipemie, hipertensiune şi hiperglicemie şi, în unele cazuri extreme, de cetoacidoza diabetică. Procentul estimat de persoane cu schizofrenie care sunt supraponderale este mai mare decât procentul persoanelor obeze din populaţia generală (McIntyre et al, 2001). Mecanismele moleculare responsabile pentru creşterea în greutate în cursul tratamentului cu antipsihotice nu sunt cunoscute pe deplin, dar pot implica o serie de receptori pentru neurotransmiţători, inclusiv receptorii serotoninergici 5-HT2A şi 5-HT2C, receptorii alfa1 şi alfa2 adrenergici, receptorii muscarinici M3 şi, nu în ultimul rând, receptorii histaminergici H1. Agenţii antipsihotici cu afinitate înaltă de legare la receptorii muscarinici M3 se asociază cu risc crescut de diabet zaharat tip 2. Implicarea receptorilor M3 în producerea acestui efect advers poate fi legată de reglarea secreţiei de insulină a celulelor beta pancreatice mediată de receptorii M3 31
Page 1 and 2: Vol. 6, Nr. 1, 2 2006 JURNALUL ROM
Page 3 and 4: A R P F Romanian Journal of Psychop
Page 5 and 6: Jurnalul Român de Psihofarmacologi
Page 33: Jurnalul Român de Psihofarmacologi
Page 85 and 86:
Jurnalul Român de Psihofarmacologi
Page 87 and 88:
ASOCIAŢIA ROMÂNĂ DE PSIHOFARMACO
show all

jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?