jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Jurnalul Român de Psihofarmacologie
Romanian Journal of Psychopharmacology
Vol. 6, Nr. 1, 2
În contrast cu progresele terapeutice, rata comportamentului suicidar în schizofrenie rămâne
înaltă, cu evidentă tendinţă de creştere. Suicidul estimat iniţial la 7 % (Johnston, 1986), creşte apoi
la 13 % (Caldwell, 1990) şi la 18 % (Baldwin, Sinclair, 2004), în timp ce Meltzer – 1995, comunică
o rată a tentativelor de 20-40 %.
Harris – 1998, estimează suicidul ca rată de mortalitate la 23 %, iar principalele modalităţi sunt
evaluate de Foster – 1999, diferenţiat pe sexe: la bărbaţi predomină spânzurarea, iar la femei intoxicaţia.
La prima internare, metaanaliza lui Haw – 2005, apreciază riscul suicidar la numai 5,6 %; de altfel, rata
suicidului finalizat creşte direct proporţional cu evoluţia afecţiunii şi numărul reinternărilor.
Evenimentele negative de viaţă (psihostresori) sunt asociate comportamentului suicidar în schizofrenie
într-o proporţie de 52 % la pacienţii ambulatorii şi 22 % la pacienţii spitalizaţi (Heila, 1999).
Prezenţa suicidului a contribuit la reconsiderarea simptomatologiei depresive în
schizofrenie, aceasta devenind o ţintă importantă a strategiilor terapeutice. Catamneza efectuată de
Siris – 1995, pe 30 de studii, estimează rata depresiei ca fiind variabilă între 7 % şi 65 %, cu o
medie de 25 %. Leff – 1990, a considerat depresia din schizofrenie ca fiind de tip secundar,
descriind 3 tipuri psihopatologice:
reacţie la ameliorarea simptomelor psihotice pozitive (conştientizarea bolii şi implicit a
gravităţii acesteia);
pierderea capacităţii de comunicare, direct proporţională cu retracţia autistă şi pierderea
independenţei eului;
simptomatologie acută şi independentă, evoluând după episodul acut.
Considerăm că un model de inspiraţie psihopatologică nu conferă suficiente explicaţii pentru
comportamentul suicidar. Plecând de la premisa că la aproximativ 2/3 din pacienţii cu schizofrenie,
perioada prodromală conţine depresie, au fost reconsiderate obiectivele terapeutice din episodul
acut de schizofrenie: ameliorarea cogniţiei şi conservarea afectivităţii ocupă un loc important,
alături de simptomele pozitive.
Importanţa depresiei în psihopatologia schizofreniei aduce în discuţie elemente
neurobiologice particulare ce pot explica parţial şi comportamentul de tip suicidar, în cadrul
nivelelor de vulnerabilitate.
Vulnerabilitate neurobiologică primară
anomalii ale sistemelor enzimatice presinaptice ce determină deficit de sinteză a
dopaminei şi/sau serotoninei, generând dezechilibre ale balanţei DA/5-HT, obiectivate
prin antecedente familiale pozitive pentru boală Parkinson, comportament violent sau
autoagresiv şi tendinţa la adicţie (26-44 %, Harris, 1995);
22