jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Jurnalul Român de Psihofarmacologie
Romanian Journal of Psychopharmacology
Vol. 6, Nr. 1, 2
Antidepresivele triciclice au o eficacitate similară în depresia bipolară, precum şi în depresia
unipolară, rata de răspuns terapeutic fiind de 50-70%, cu un risc mare de switch dispoziţional, aşa
cum arată o serie de studii prospective, randomizate. Pentru antidepresivele tip IMAO, clasa A
(Moclobemide) s-a observat o eficacitate de 60% faţă de 49% pentru diferiţii comparatori, cu un
risc de switch dispoziţional de cel puţin 11%. De asemenea, două studii randomizate, crossover
pentru depresia bipolară anergică au dovedit o eficacitate terapeuticǎ mai mare pentru
Tranilcipromină comparativ cu Imiparamina (2,6,8).
În terapia depresiei bipolare, o problemă importantă este cea referitoare la modalitatea de
alegere a antidepresivului adecvat. Astfel, antidepresivele de tip SSRI, precum şi Venlafaxina şi
Bupropionul au rate crescute de utilizare pentru episodul depresiv major, în general asociate cu
normotimizante. De asemenea, Bupropionul se poate folosi şi în formele de depresie moderată.
Depresia atipică, severă beneficiază şi de utilizarea antidepresivelor de tip IMAO, dar ca a doua
linie terapeutică. În toate tipurile de episoade depresive se pot utiliza şi antidepresive triciclice.
Dozele folosite vor fi similare celor folosite în depresia unipolară, iar durata tratamentului este de
cel puţin 2-6 luni de la momentul remisiei simptomatologiei, cu o reducere treptată a dozelor
utilizate, unii autori recomandând chiar utilizarea lor nelimitat (2).
Dintre normotimizantele folosite în tratamentul depresiei bipolare, prima linie terapeutică
este reprezentată de Litiu, Valproat şi Lamotrigină, în monoterapie. În cazul asocierii cu
antidepresivele, Lamotrigina nu mai reprezintă un normostabilizator de primă linie, iar Valproatul
are o eficacitate terapeutică similară Litiului şi protejează împotriva dezvoltării simptomelor
maniacale. Carbamazepina este considerată un medicament de a doua linie terapeutică, cu o
eficacitate crescută, pe când Gabapentinul, tot de linia a doua, dar cu o eficacitate mai redusă (5).
Deşi 8 din 9 studii placebo-controlate, crossover indică superioritatea terapiei cu Litiu faţă de
placebo în tratamentul depresiei bipolare, se pare că aceste concluzii au fost favorizate de o serie de
particularităţi ale acestor studii. Astfel, revizuirea lor sistematică, folosind criterii de răspuns mai
realiste, indică o rată de răspuns terapeutic de 36%. În plus, asocierea Litiului cu diferite antidepresive
are un efect terapeutic modest comparativ cu utilizarea antidepresivelor în monoterapie (10).
La rândul său, Valproatul are o rată de răspuns terapeutic de doar 30% în depresia bipolară,
aşa cum o indică 4 studii deschise, iar pentru episodul depresiv acut eficacitatea sa este modestă (11).
În ceea ce priveşte utilizarea Carbamazepinei în depresia bipolară, un studiu placebocontrolat
efectuat pe 78 de pacienţi, a indicat că, doar 1/3 dintre ei au răspuns favorabil la acest
tratament, eficacitatea sa fiind redusă (6).
Astfel, se pare că doar Lamotrigina s-a dovedit a fi net superioară placebo în depresia bipolară,
aşa cum o indică o serie de studii randomizate, placebo-controlate, dublu-orb. O îmbunătăţire
semnificativă a simptomatologiei s-a constatat de la doza de 50mg/zi, cu un răspuns maxim la o doză
6