Curierul medical, Nr. 5 - Universitatea de Medicină şi Farmacie

Fig. 1.5. Tratamentul administrat copiilor sugari cu diagnosticul de bronşită acută obstructivă.
Complicaţiile diagnosticului de bază au fost: hepatită toxică,
encefalopatie toxică, insuficienţă respiratorie, toate fiind
câte 1 ± 0,06 (0,62%), p < 0,001 caz, iar hepatosplenomegalia
– în 48 ± 0,38 (29,81%), p < 0,001 cazuri (fig. 1.4).
Tratamentul administrat copiilor sugari în bronşita acută
obstructivă a fost următor (fig. 1.5):
- antibioticoterapie în 161 ± 0,01 (100%), p < 0,01 cazuri;
- inhalaţii cu salbutamol sau ventolin sirop per os în 161
± 0,01 (100%) cazuri;
- Ambroxol în 21 ± 0,33 (13,04%), p < 0,01 cazuri;
- inhalaţii cu alcaline – 11 ± 0,25 (7%), p < 0,01 cazuri;
- inhalaţii alcaline cu dexametazon – 5 ± 0,17 (3%), p <
0,01 cazuri.
Durata medie de tratament a copiilor cu bronşită acută
obstructivă a fost de 4 zile în 3 ± 0,10 (1,87%), p < 0,001 cazuri;
5 zile – 57 ± 0,41 (35,40%), p < 0,001 cazuri; 6 zile – 49 ± 0,39
(30,44%), p < 0,001 cazuri; 7 zile – 38 ± 0,35 (23,60%), p <
0,001 cazuri; 8 zile – 10 ± 0,19 (6,21%), p < 0,001 cazuri;11
zile – 2 ± 0,08 (1,24%), p < 0,05 cazuri şi, câte 1 ± 0,06 (0,62%),
p < 0,001 cazuri pentru evoluţia de 9 şi 10 zile, respectiv.
Lotul de control a fost format din 40 de copii, cu diagnosticul
de bronşită acută.
În prima zi de la debutul maladiei s-au adresat copiii
12
Nr. 5 (329), 2012
din lotul de control, în 16 ± 0,01 (40%), p < 0,001 cazuri; în
a 2 zi – în 8 ± 0,5 (20%), p < 0,001 cazuri; în a 3 zi – în 4 ±
0,43 (10%), p < 0,001 cazuri; în a 4 zi – în 5 ± 0,46 (12,5%),
p < 0,001 cazuri; în a 5 zi – în 2 ± 0,33 (5%), p < 0,001 cazuri,
în a 7 şi a 8 zi – 3 ± 0,39 (7,5%), p < 0,001 şi = 2 ± 0,33 (5%),
p < 0,001 cazuri, respectiv.
La copiii cu bronşită acută, s-au înregistrat următoarele
semne clinice (fig. 2.1): febră în 35 ± 1,61 (87,5%), p < 0,001
cazuri; subfebrilitate – în 4 ± 0,43 (10%), p < 0,01 cazuri;
afebrili erau – în 1 ± 0,24 (2,5%), p < 0,001 cazuri.
Agitaţia a fost prezentă în 32 ± 1,41 (80%), p < 0,001 cazuri;
apatie – în 5 ± 0,46 (12,5%), p < 0,001 cazuri; comportament
obişnuit – în 3 ± 0,39 (7,5%), p < 0,001 cazuri. Convulsiile
febrile s-au înregistrat în 2 ± 0,33 (5%), p < 0,001 cazuri.
Somnul dereglat era prezent în 31 ± 1,34 (77,5%), p < 0,001
cazuri; somnul fără particularităţi – în 9 ± 0,49 (22,5%), p <
0,001 cazuri.
Diminuarea apetitului a fost constatată în 15 ± 0,24
(37,5%), p < 0,001 cazuri; apetitul fără particularităţi – în 25
± 0,93 (62,5%), p < 0,001 cazuri.
Prezenţa vomei a fost semnalată în 28 ± 1,14 (70%), p <
0,001 cazuri; absenţa vomei – în 12 ± 0,43 (30%), p < 0,001
cazuri.
Fig. 2.1. Cele mai frecvente acuze întâlnite în bronşita acută la copiii sugari.