ACTUALITĂŢI ÎN TULBURĂRILE ANXIOASE - New Europe College

173
Tratamentul farmacologic al anxietãþii
iniþiativã, doza zilnicã de benzodiazepine). Acest fenomen trebuie
diferenþiat de eventuala creºtere – în limite rezonabile – a dozelor ca
urmare a expunerii ocazionale mai mari la stres a pacientului. Dacã
bolnavul îºi creºte doza zilnicã în absenþa unui motiv serios pentru
aceasta ºi/sau dincolo de limitele terapeutice acceptate, tratamentul
trebuie întrerupt iar riscul crescut de dependenþã (sub forma creºterii
dozelor fãrã avizul medicului) trebuie menþionat în documentaþia
medicalã a pacientului respectiv.
Formele severe ale dependenþei fizice de benzodiazepine sunt
rare (chiar excepþional de rare, dacã þinem seamã de frecvenþa
tratamentelor cu tranchilizante). Destul de frecvent, aceste cazuri se
referã la pacienþi care abuzeazã nu numai de benzodiazepine, ci ºi
de alte psihotrope cu potenþial adictiv, eventual ºi de alcool.
Dependenþa psihicã (psihologicã) este mult mai frecventã, dar se
referã – de regulã – la administrarea în doze zilnice mici. Un exemplu
frecvent este acela al pacientului/pacientei în vârstã, care ia, de ani
de zile, 10-20 mg de diazepam seara la culcare, susþinând cu tãrie
cã, în lipsa acestuia, nu poate dormi toatã noaptea („am încercat de
mai multe ori, dar nu merge…“). Atitudinea în astfel de cazuri este
fie de a reduce administrarea pânã la o dozã lipsitã de efecte secundare
semnificative, fie de a nu interveni în nici un fel (în special dacã
fenomenele adverse sunt nule sau minore).
Chestiunea sevrajului (sindromului de abstinenþã) postbenzodiazepinic
este controversatã. Unii autori susþin cã sevrajul este
o eventualitate excepþionalã (dupã tratamente îndelungate ºi cu doze
mari). Alþii, dimpotrivã, susþin cã întreruperea bruscã a unui tratament
benzodiazepinic este urmatã în aproape toate cazurile de un sindrom
de sevraj mai mult sau mai puþin intens. Totuºi, fenomenele de sevraj
care apar în absenþa dependenþei nu pot fi considerate decât reacþii
tranzitorii de readaptare, posibil însoþite ºi de reapariþii ori de
manifestãri de rebound (hipercompensare) ale simptomatologiei
pentru care s-a prescris iniþial tratamentul tranchilizant.