MEDICINA LEGALA SUPORT DE CURS PT STUDENTII ... - UMF

Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit
limitele unei apărari proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs
atacul.
Art. 45 C.P.- STAREA DE NECESITATE:
Nu constitue infracţiune fapta prevăzută de legea penală savarşită în stare de necesitate.
Este în stare de necesitate acela care savârşeste fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi
care nu poate fi înlăturat altfel,viaţa,integritatea corporală sau sănătatea sa,a altuia,sau un bun
important al său ori al altuia sau un interes public.
Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a savârşit fapta şi-a dat seama ca
pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era
înlăturat.
Art. 46 C.P.- CONSTRÂNGEREA FIZICĂ ŞI CONSTRÂNGEREA MORALĂ:
Nu constitue infracţiune fapta prevăzută de legea penală savârşită din cauza unei constrângeri
fizice careia făptuitorul nu i-a putut rezista.
De asemenea,nu constitue infracţiune fapta prevăzută de legea penală savârşită din cauza unei
constrângeri morale,exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului
ori a altuia,şi care nu putea fi înlaturat în alt mod.
Art. 47 C.P.- CAZUL FORTUIT:
Nu constitue infracţiune fapta prevăzută de legea penală ,al carei rezultat este consecinţa unei
împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Art. 48 C.P.- IRESPONSABILITATEA(vezi Expertiza medico-legală psihiatrică)
Art. 49 C.P.- BEŢIA INDEPENDENTĂ DE VOINŢA FĂPTUITORULUI
Art. 50 C.P.- MINORITATEA:
-Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.
-Minorul care are vârsta între 14-16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit
fapta cu discernământ.
-Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.
Art. 51 C.P.- EROAREA DE FAPT:
Nu constitue infracţiune fapta prevăzută de legea penală,când făptuitorul,în momentul săvârşirii
acesteia ,nu cunoştea existenţa unei stări ,situaţii,sau împrejurări de care depinde caracterul penal
al faptei.
Nu constitue o circumstanţă agravantă împrejurarea pe care infractorul NU a cunoscut-o în
momentul săvârşirii infracţiunii.
Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplică şi faptelor savârşite din culpă pe care legea penala le pedepseşte
,numai dacă necunoaşterea stării,situaţiei sau împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul
culpei.
Necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.
Art. 145 C.P.- PUBLIC:
Prin termenul public se înţelege:
-tot ceea ce priveşte autorităţile publice
-instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public,