MEDICINA LEGALA SUPORT DE CURS PT STUDENTII ... - UMF

5. LEZIUNILE ŞI MOARTEA PRODUSE PRIN MIJLOACE
PROPRII DE ATAC-APĂRARE ALE OMULUI
Mijloacele proprii de atac-apărare ale omului reprezintă mijloacele de lovire activă fără
utilizarea unui instrument şi sunt: palma ,pumnul, piciorul, dinţii.
5.1. Lovirea cu palma şi pumnul Caracterele leziunilor prin lovire cu palma şi pumnul sunt
următoarele: 1. nu se pot realiza de obicei leziuni grave; 2. leziunile depind de: forţa agresorului,
regiunea lezată, reactivitatea victimei; 3.se realizează prin: -a.compresie (sugrumare; sufocare); se
evidenţiază leziuni de tip echimoză, excoriaţii latero-cervicale şi în jurul orificiilor respiratorii. -b.
lovire directă: de obicei nu se realizează leziuni grave. Astfel pot apare: 1. Traumatisme craniocerebrale:-
leziuni de tip echimoze,hematoame,plăgi ale viscerocraniului- fracturi liniare
nedenivelate- hemoragii meningeale prin anevrisme rupte la traumatisme mici. 2. Traumatisme
toracice:- contuzii- fracturi costale pe un plan. 3. Traumatisme abdominale:- contuzii, rupturi de
organe- lovirea în plexul solar poate duce la moarte prin inhibiţie -4. Traumatisme de tip
particular: -şoc traumatic (leziuni extinse de tip echimoze, excoriaţii, hematoame)- lovirea
mentonului duce la fractură mediată a bazei craniului. - traumatisme asociate maxilo-faciale, cu
leziuni ale cavităţii bucale, de tip plăgi contuze, fracturi dentare. - leziunile masivului facial, cu
următoarele tipuri de leziuni: a) fracturi nazale (închise, deschise) cu sau fără deplasare, acestea
ducând frecvent la complicaţii de tip hemoragii (epistaxis), deformarea aspectului estetic al
nasului, tulburări respiratorii, b) fracturile maxilarului sunt- complete (orizontale, cu variantele
inferioară, mijlocie ,superioară - numite Lefort I, II, III - şi verticale cu variantele medio-sagitale
şi latero-sagitale) şi incomplete (ale crestei alveolare, ale tuberozităţii, sinusul maxilar, palatului
dur). Complicaţiile sunt tromboza sinusului cavernos şi complicaţiile meningo-encefalice. c)
fracturile mandibulei pot fi complete sau incomplete;au mecanism direct şi indirect; după
localizare,sunt clasificate în mediane, paramediane, de ramură orizontală, gonion sau de ramură
ascendentă, de apofiză coronoidă. Mecanismele de producere a fracturilor mandibulare sunt:-
traumatism direct (fracturi directe, mediane, paramediane), sau la distanţă (fracturi de gonion sau
condili);- compresiune (uni sau bilaterală, rezultând fracturi mediane sau ale ramurilor), şi leziuni
mediate prin mandibulă (fracturi mediate de bază craniană, care apar numai în lovire directă a
mentonului). d) fracturile de os malar şi arcadă temporo-zigomatică ce apar prin lovire directă,
proiectare (cădere)sau prin compresie bilaterală şi sunt de tipul fracturi liniare unice sau multiple
şi fracturi cominutive.
Consecinţele loviturilor realizate cu pumnul sau palma, sunt - leziuni de tipul
echimozelor, excoriaţiilor, hematoamelor, rar fracturi craniene sau costale; cranian apar mai
frecvent hemoragii subarahnoidiene difuze prin ruperea unui anevrism cerebral; - lovirea cu
pumnul în regiunile sinusului carotidian, precordial, plexului solar, poate duce la moarte prin
inhibiţie; - loviturile de pumn aplicate la nivelul abdomenului pot duce la rupturi de organe
(cavitare, parenchimatoase) cu particularitatea că frecvent nu există infiltrat sangvin în
musculatura abdominală, acesta existând în jurul coloanei vertebrale sau în mezenter.