MEDICINA LEGALA SUPORT DE CURS PT STUDENTII ... - UMF

Traumatismele toracice sunt închise sau deschise. Cele închise includ leziunile de părţi
moi (contuzia toracică), leziunile scheletului (fracturile sternului şi fracturile costale) şi leziunile
viscerale (asociate de obicei cu fracturi costale şi constând în rupturi pulmonare, de cord, vase
mari, emfizem mediastinal).Ca şi particularitate, compresia toracică realizează fracturi costale în
două planuri. Traumatismele deschise sunt realizate prin răni penetrante ale toracelui cu
instrumente tăietoare - înţepătoare - despicătoare sau prin împuşcare. Traumatisme închise sau
deschise mai pot fi realizate şi în cazul accidentelor rutiere şi precipitărilor.
3.9. TRAUMATISMELE ABDOMENULUI
La acestă regiune corporală se întâlnesc contuzii şi plăgi. Contuziile pot fi simple (ale
peretelui abdominal) şi grave (cu leziuni viscerale); se realizează prin lovire directă, cădere pe
plan dur, compresie abdominală. Plăgile sunt nepenetrante (nu depăşesc peritoneul) sau
penetrante (depăşesc peritoneul), acestea din urmă fiind simple (leziuni ale peretelui abdominal
cu herniere de anse intestinale) sau cu leziuni viscerale (parenchimatoase sau cavitare).Se numesc
perforante când deschid un organ cavitar şi transfixiante când traversează în totalitate organul
.Frecvent sunt întâlnite traumatisme mixte toraco-abdominale în compresii între două planuri dure
sau plăgi penetrante, care prin lezarea diafragmei trec din torace în abdomen sau invers. Leziunile
deschise sau comprimările puternice asupra abdomenului pot crea aspectul de herniere a
organelor intraabdominale sau de eviscerare.
3.10.TRAUMATISMELE MEMBRELOR
Pot fi mortale, când apar următoarele situaţii:-sunt secţionate vase sangvine mari (prin
hemoragie),-prin şoc traumatic, în traumatisme intense localizate pe suprafaţa corporală mareprin
embolie grasă - de obicei pulmonară consecutivă fracturilor deschise de bazin sau femur.
Mecanismele de producere cele mai frecvent întâlnite sunt în cadrul accidentelor rutiere, sau în
precipitări.
4.CĂDEREA ŞI PRECIPITAREA
Schimbarea bruscă a poziţiei verticale a corpului şi izbirea lui pe un plan dur duce la
apariţia de leziuni, incluse în medicina legală în categoria numită cădere şi precipitare. Căderea
poate fi simplă, de pe acelaşi plan pe care se face impactul, şi atunci este folosit termenul de
cădere; termenul de precipitare indică o cădere de pe un plan mai înalt decât cel pe care se va face
impactul (de la înălţime). Leziunile sunt produse prin lovirea pasivă a corpului de un plan dur şi
depind de: 1. înălţimea de la care se cade 2. greutatea corpului 3. propulsia .Factorii de care
depind gravitatea leziunilor sunt:- generali - înălţimea, forţa de auto,respectiv heteropropulsie,
planul de contact, poziţia în care victima ia contact cu planul. - specifici - greutatea victimei, zona
impactului.
4.1. Căderea Poate fi realizată din: repaus, din mers şi din fugă (în ultimele două cazuri, se
adaugă forţa cinetică). Pierderea echilibrului are următoarea cauză: a) endogenă(internă): boli