MEDICINA LEGALA SUPORT DE CURS PT STUDENTII ... - UMF

contondent) şi pasiv (lovire de un corp contondent). În regiunile unde tegumentul este întins pe un
plan osos (craniu, creastă tibială), aspectul este asemănător uneori plăgii tăiate (dar există
neregularităţile marginilor plăgii). Caracterele acestui tip de plagă sunt: marginile plăgii sunt
neregulate, cu existenţa unor punţi tisulare între ele, fundul plăgii anfractuos, acoperit cu cheag de
sânge şi fibrină, unghiurile mai obtuze.
2. Plaga tăiată : produsă prin obiecte tăioase (sticlă, brici); are formele: plagă liniară
(rectilinie, circulară), în lambou (prin secţionare oblică, cu detaşarea unui fragment tisular numit
lambou) şi mutilantă (plagă profundă, cu secţionarea unui fragment anatomic: nas, ureche). Se
descriu elementele ei: capul plăgii (punctul de atac), coada (punctul terminal), marginile plăgii,
lungimea şi profunzimea ei. Caracteristicile sunt: margini netede,nu există punţi tisulare,fundul
neted concav,unghiuri ascuţite.
3. Plaga înţepată: apare prin compresia şi îndepărtarea laterală a ţesuturilor, produse prin
instrumente ca: ac, andrea, cui, etc. Diametrul orificiului este mai mic ca diametrul instrumentului
(există retracţia ţesuturilor); pot fi plăgi înţepate superficiale şi profunde (penetrante); în caz de
calibru mare al instrumentului, se produce o dilacerare a ţesuturilor, plaga având o formă alungită
, cu capetele în unghi ascuţit.
4. Plaga înţepată -tăiată (instrumentul: cuţit, briceag, care prima dată are o acţiune de
înţepare cu vârful, apoi tăiere cu partea ascuţită a tăişului). Dacă instrumentul are un singur tăiş
plaga va avea un unghi ascuţit (partea cu tăiş) şi un unghi rotunjit sau patrulater (partea fără tăiş);
dacă are două tăişuri, plaga va avea două unghiuri ascuţite. Leziunea are o formă rectilinie, însă
uneori la unele capete apare o codiţă (în "S", atunci când după străpungerea ţesuturilor se
imprimă o altă direcţie instrumentului, sau când se scoate cuţitul imprimându-se o mişcare de
oblicitate). Există o plagă cutanată şi un canal (prin acţiunea de penetrare), care reproduce direcţia
agentului vulnerant şi, de obicei este unic, orb (fără orificiu de ieşire).
5. Plaga despicată: produsă cu instrumente grele cu lamă tăioasă (topor, secure, bardă);
în fundul plăgii există uneori trame conjuctive, datorită mecanismului mixt de producere
(secţionare şi contuzionare). Lungimea plăgii depinde de lungimea marginii tăioase a
instrumentului, iar profunzimea canalului poate fi mai mică decât lungimea instrumentului.
6. Plăgile împuşcate, muşcate, marca electrică , plăgile chimice şi termice vor fi descrise
la capitolele respective.
3.3.2. LEZIUNI OSTEO-ARTICULARE
3.3.2.1.Fracturile: reprezintă soluţii de continuitate ale osului cu reacţiile neuroreflexe ce le
însoţesc. Se clasifică în: directe (agentul traumatic acţionează direct la locul de impact asupra
osului) şi indirecte (prin răzuire, smulgere, apăsare, îndoire, etc.) şi anatomopatologic în: fisură,
fractură completă (cu sau fără deplasare), fractură cominutivă (mai multe fragmente).
Pot apare în circumstanţe diferite: fracturi de claviculă în căderi pe mâini; fracturi
spiroide de femur la răsucirea corpului; la impact direct, oasele lungi se fracturează cu detaşarea
unui fragment triunghiular cu baza de partea impactului, când agentul vulnerant are suprafaţă
mare, şi cu vârful de partea impactului, când agentul vulnerant are suprafaţa mică. Examinarea
fracturilor permite stabilirea: realităţii traumatismului (infiltratele sangvine din diploe rezistă până