MEDICINA LEGALA SUPORT DE CURS PT STUDENTII ... - UMF

creerului,etc.Embolia tisulară apare în condiţii asemănătoare. Embolia gazoasă apare în
secţionarea marilor vene ale gâtului,în avorturile artizanale,etc.
3.Inghiţirea unor substanţe -prezenţa în stomac a sângelui,ţesutului cerebral ,corpurilor străine,
lichidelor de imersie ,dar cu rezerve,în funcţie de caz.
4.modificările sistemului nervos central, circulatorii, endocrine, umorale, dismetabolice.
5.mioglobinuria (apariţia mioglobinei în tubii renali şi urină,în cazul traumatismelor musculare)
6.reactia sistemului limfatic (aparitia eritrocitelor şi a grăsimilor emulsionate ,şi eritrofagia în
ganglionii limfatici regionali)
Reacţiile vitale se clasifică în:
1. semne vitale: care oferă indicii asupra faptului că victima se afla în viaţă (exemplu:
împroşcarea sângelui în plăgile arteriale, ciuperca de spumă la înecaţi).
2. reacţii vitale: sunt precoce (infiltratele hemoragice), semitardive (procesele
inflamatorii) şi tardive (cicatrizarea). Diagnostic diferenţial se face cu epifenomenele lezionale
agonale: regurgitarea conţinutului gastric în căile respiratorii (fără reacţii vitale la acest nivel),
ulcerele de stress agonale, leziunile de anoxie şi necroză cerebrală (autoliză) din comele
prelungite.
-Kernbach descrie “semnul fibrei elastice”, constând în fibre elastice conjunctive rupte în masa
hemoragică de ţesut traumatizat.
-Verdereaux arată că raportul dintre leucocite şi hematii dintr-o regiune traumatizată vital este
mai mare decât într-o regiune oarecare.
-Piedelievre descrie testul leucocitozei traumatice, un aflux de leucocite în ţesutul subcutanat
adiacent plăgii, produs în câteva ore.Absenţa leucocitozei locale arată leziunea ca fiind postmortem
sau o moarte rapidă.
2.4.3. Reacţiile supravitale: se referă la aptitudinea unui organism cu leziuni, de regulă
tanatogeneratoare, de a mai executa acte motorii cu aspect vital.
În funcţie de organul afectat şi leziunile asociate, de intensitatea acestora, se va da un răspuns
la diferitele versiuni de anchetă, mai ales atunci când agresiunea se produce într-un loc şi
cadavrul este găsit în alt loc.
Sunt descrise cazuri în literatura de specialitate: după o împuşcare în cap, subiectul recurge la
spânzurare, după o decapitare prin tren, trunchiul cadavrului s-a ridicat, după decapitări-execuţii
în timpul Revoluţiei franceze, ochii şi buzele capului au schiţat semne sau cuvinte la care
victimele se înţeleseseră anterior cu observatorii; un subiect cu un cui de 8 cm bătut în cap merge
14 km pe jos, în alt caz individul, după secţionarea gâtului are timp să scrie o scrisoare.
Expertiza medico-legală va corobora organul şi zona lezată, intensitatea leziunii, leziunile
asociate,existenţa reacţiei vitale.
3. TRAUMATOLOGIE MEDICO-LEGALĂ