MEDICINA LEGALA SUPORT DE CURS PT STUDENTII ... - UMF

2. TANATOLOGIA
Tanatologia, a cărei denumire provine din limba greacă - thanatos=moarte, logos=studiu
- , este un capitol al medicinei legale care se ocupă de studiul complex al morţii, al mijloacelor ei
de investigaţie şi al tuturor proceselor legate de acest fenomen.
Definiţia morţi: Moartea este încetarea ireversibilă a funcţiilor vitale (respiratorii,
circulatorii şi a sistemului nervos central), cu încetarea consecutivă a metabolismului celular.
2.1. Etapele morţii
Instalarea morţii este un proces care survine progresiv, în etape succesive. Între viaţă şi
moartea biologică (reală) există stadii ntermediare, numite stări terminale.
2.1.1. Agonia este o etapă de trecere de la viaţă la moarte (agon=luptă, lb. greacă ).
Agonia se caracterizează prin diminuarea marcată a funcţiilor vitale (respiraţie, circulaţie
sanguină, metabolism, viaţa de relaţie), cu manifestări haotice ale acestora.
Manifestările clinice ale agoniei sunt: pierderea contactului cu realitatea imediată
imobilitate totală - facies hipocratic- dispariţia simţurilor (primul dispare văzul şi ultimul auzul)-
respiraţie rapidă, superficială, neregulată - aritmie cardiacă cu tahicardie progresivă, puls slabcianoză,
răcirea extremităţilor, transpiraţii reci, hipotermie
Agonia se poate manifesta sub diferite forme clinice:
1) Agonia cu delir- cu stări de agitaţie, până la acte de violenţă (apare în cazul bolilor
febrile, al meningoencefalitelor şi al psihozelor).
2) Agonia lucidă:- cu luciditate păstrată, apare în cazul bolilor cardio-vasculare.
3) Agonia alternantă:- în acest caz delirul alternează cu perioade de luciditate;
Durata agoniei este diferită în funcţie de cauza morţii:
2.1.2. Moartea clinică reprezintă etapa de trecere de la viaţă la moartea biologică şi este
caracterizată prin dispariţia funcţiilor respiratorii şi cardiace (de obicei prima dispare funcţia
respiratorie). Durata morţii clinice este de aproximativ 5 minute, iar după această perioadă apar
modificări structurale ireversibile ale neuronilor corticali, instalându-se:
a) Moartea cerebrală (corticală), caracterizată prin:- încetarea activităţii corticale,- traseu
izoelectric pe electroencefalogramă. Este important de reţinut că apariţia leziunilor morfologice
ireversibile ale neuronilor corticali face inutilă (dar nu imposibilă) reanimarea funcţiilor cardiace
şi respiratorii, datorită instalării stării de decerebrare.
b) Coma depăşită (viaţa menţinută, supravieţuire artificială), se caracterizează prin: -
moarte corticală cu menţinerea funcţiilor vegetative (se realizează numai în secţii de terapie
intensivă).-din punct de vedere clinic şi paraclinic: absenţa reflexelor nervilor cranieni, abolirea
respiraţiei spontane (activitatea cardiacă continuă să existe, uneori), traseul plat al electroencefalogramei
(chiar după stimuli dureroşi sau luminoşi).