MEDICINĂ LEGALĂ - NOTE DE CURS Apreciez ... - Cursuri Medicina

oşiatice;
- eliminarea prin căile respiratorii superioare a unei spume
- în cazul femeilor gravide - expulzia fătului din uter (“naştere
în sicriu”);
Faza gazoasă este urmată de faza de lichefiere şi topire a organelor.
Cartilajele laringiene şi traheale se separă între ele, suturile craniene se
desfac, părţile scheletului se separă unele de altele (în condiţii obişnuite de
înhumare a unui cadavru, scheletizarea are loc în 7-10 ani). Temperatura
crescută şi excesul de O2 favorizează putrefacţia.
Mediul în care stă cadavrul influenţează rapiditatea instalării
putrefacţiei (regula lui Casper): modificările de putrefacţie ce se produc
într-o săptămână la un cadavru expus la aer = modificările ce se produc în
2 săptămâni în apă sau în 8 săptămâni în sol. Regula lui Devergie: numărul
orelor de expunere vara este egal cu numărul zilelor iarna.
De asemenea evoluţia putrefacţiei la cadavrele înhumate depinde
de:
- felul solului:
°cu granule mari, permeabilitate pentru aer şi apă - viteza
procesului de putrefacţiei creşte;
° sol nisipos, argilos- scade viteza de putrefacţie;
- adâncimea înhumării: mică = putrefacţie mai rapidă
Particularităţi ale autopsiei cadavrelor putrefiate
Cadavrele putrefiate se întâlnesc în sezonul cald sau când autopsia
se efectuează la un interval mai mare de la deces, cadavrul fiind păstrat în
condiţii improprii de temperatură. Cu cât putrefacţia este mai avansată, cu
atât autopsia va fi mai dificilă, obţinând rezultate incerte. Acest fapt obligă
la efectuarea necropsiei, pe cât posibil, înainte de apariţia sau accentuarea
procesului de putrefacţie. Interpretarea rezultatelor necropsiei în cazul
cadavrelor putrefiate va ţine cont de următoarele:
1. culoarea neagră-verzuie a pielii ascunde adesea echimozele,
contuziile, hematoamele;
2. descuamarea epidermului poate masca excoraţiile sau plăgile;
3. emisiile de sânge pe gură sau nas trebuiesc interpretate cu
prudenţă (în stadiile avansate de putrefacţie sunt un fenomen obişnuit);
4. dacă pe corp sunt prezente larve sau insecte ele vor fi prelevate,
ajutând la stabilirea intervalului scurs de la deces. Acţiunea distructivă a
insectelor necrofore se suprapune şi se asociază proceselor de putrefacţie.
Fauna cadaverică este obiectul de studiu al entomologiei medico-legale.
5. amprentele papilare, modificate prin putrefacţie, se pot reface
prin scufundarea fragmentelor de piele în acid acetic 20 % timp de 24-48
ore;
6. examinările complementare radiologice sunt utile, cele
histologice pot să nu aducă date suplimentare datorită lizei tisulare.
CONSERVATIVE
Modificările cadaverice tardive conservative pot fi naturale (în
condiţii de mediu care împiedică putrefacţia) şi artificiale.
Mumificarea naturală se realizează în condiţii de mediu cu
temperatură ridicată, umiditate scăzută şi ventilaţie bună (pământ uscat,
nisipos, afânat; vara podul caselor). Apare foarte des în condiţii deşertice,
situaţi în care se realizează o deshidratare masivă, ce opreşte procesul de
putrefacţie. Aspectul cadavrului devine asemănător cu cel al mumiilor
egiptene: uscat, pierde în volum şi greutate, tegumente pergamentate şi
de culoare brun-închis.
Importanţă medico-legală - mumificarea permite identificarea
cadavrului, dar aprecierea datei morţii şi a semnelor de violenţă este
incertă.
Adipoceara este un proces de saponificare a grăsimilor cadavrului
(grăsimile din ţesutul adipos subcutanat transformate în acizi graşi şi
glicerină reacţionează cu sărurile de calciu şi magneziu din apă formând
săpun insolubil, care protejează cadavrul de putrefacţie). Acest proces
apare în cazul cadavrelor aflate în ape neaerate (fântâni părăsite, lacuri,
bălţi) sau a celor înhumate într-un teren umed, argilos.
Adipoceara dă cadavrului o culoare alb-cenuşie şi gălbuie, o
consistenţă moale, un miros de brânză râncedă; când se usucă devine
sfărâmicioasă.
Importanţă medico-legală - adipoceara permite identificarea
cadavrului după perioade lungi de timp şi conservă leziunile traumatice.
Lignifierea este un proces conservator care apare în soluri acide,
bogate în acid tanic şi humic (turbării, mlaştinii acide) care împiedică
putrefacţia. Cadavrul lignificat se caracterizează prin: piele dură, brună
(aspect de piele tăbăcită), oase brune, moi (pierdere de calciu), scăderea
volumului..
Importanţă medico-legală – conservare pe perioadă indefinită
(cadavrul din Tollund – 2000 ani) a fizionomiei şi a plăgilor.
Pietrificarea (mineralizarea) – este posibilă prin păstrarea
cadavrului într-un mediu cu o concentraţie mare de săruri minerale.
8