MEDICINĂ LEGALĂ - NOTE DE CURS Apreciez ... - Cursuri Medicina

presiunii intraintestinale duce la mărirea soluţiei de continuitate traumatice
cu revărsarea conţinutului intestinal şi apariţia peritonitei.
Ruptura organelor cavitare se produce prin compresiunea pe
coloana vertebrală fiind influenţată de gradul de plenitudine; cel mai
frecvent interesează intestinul subţire, mai rar stomacul şi intestinul gros;
conduc la instalarea peritonitei.
Traumatisme deschise: plăgi nepenetrante sau penetrante în
cavitatea abdominală.
Plăgile penetrante în cavitatea peritoneală sunt leziuni care pot pune
în primejdie viaţa victimei încadrându-se la “vătămare corporală gravă”
sau tentativă de omor.
Ca mod de producere se poate întâlni:
- autoproducerea: plagă unică sau plăgi multiple (o plagă
profundă restul superficiale, de tatonare); plaga profundă poate prezenta
mai multe traiecte prin răsucirea instrumentului pentru producerea unor
leziuni cât mai grave.
- heteroproducerea: plagă unică sau plăgi multiple, toate plăgile
profunde; fiecare plagă are un traiect iar lezarea ţesuturilor şi organelor se
produce numai pe traiectul plăgii.
TRAUMATISMELE MEMBRELOR
Pot fi mortale, când apar următoarele situaţii:
- secţionare de vase sanguine mari (hemoragie);
- şoc traumatic (traumatisme intense localizate pe suprafaţe mari);
- embolie grasă (de obicei pulmonară, consecutivă fracturilor grave
de bazin sau oase lungi).
Traumatismele membrelor sunt frecvent întâlnite sunt în cadrul
accidentelor rutiere sau în precipitări.
TRAUMATOLOGIE SPECIALĂ
CĂDEREA ŞI PRECIPITAREA
Căderea şi precipitarea sunt împrejurări de producere a
traumatismelor mecanice caracterizate prin pierderea echilibrului cu
schimbarea bruscă a poziţiei verticale a corpului şi izbirea lui pe un plan
dur (planul de susţinere).
Căderea reprezintă schimbarea poziţiei cu izbirea de acelaşi plan (la
acelaşi nivel); termenul de precipitare indică o cădere sub acţiunea
gravitaţiei de pe un plan mai înalt decât cel pe care se va face impactul
(cădere de la înălţime).
Leziunile sunt produse prin lovirea pasivă a victimei de corpurile
dure întâlnite în cădere şi de planul dur de impact final şi depind de:
- înălţimea de la care se cade;
- greutatea corpului;
- de o posibilă propulsie care poate fi: autopropulsie (cădere din
mers sau din fugă, când forţa de lovire este egală cu forţa de deceleraţie
plus forţa de gravitaţie) sau heteropropulsie (îmbrâncire, când forţa de
lovire este egală cu forţa de îmbrâncire plus forţa de deceleraţie plus forţa
gravitaţie).
Factorii de care depinde gravitatea leziunilor sunt:
- generali: înălţimea, forţa de auto/heteropropulsie, planul de
contact, poziţia în care victima ia contact cu planul;
- specifici: greutatea victimei, zona impactului.
CĂDEREA
Poate fi realizată din: repaus, din mers şi din fugă (în ultimele două
cazuri, se adaugă forţa cinetică).
Pierderea echilibrului poate avea cauze:
a) endogene: patologice - boli ce duc la pierderea conştienţei
(sincopă cardio-vasculară, epilepsie, hemoragie cerebrală), tulburări ale
sistemului labirintic, tulburări de vedere, intoxicaţii, boli neuropsihice sau
autopropulsia;
b) exogene (externe): cu factori determinanţi (forţă cinetică
exterioară) şi factori favorizanţi (teren alunecos, umiditate, obscuritate,
obstacole).
Tipul şi gravitatea leziunilor prin cădere diferă în funcţie de prezenţa
sau absenţa conştienţei (prezenţa/absenţa reflexelor de autoapărare):
cădere în stare de conştienţă-leziuni superficiale, echimoze, excoriaţii, plăgi
excoriate sau contuze etc.); căderea urmare a pierderii conştienţei: leziuni
grave prin lovirea capului de sol sau de alte obiecte contondente, lovirea
corpului cu leziuni severe, posibil tanatogeneratoare, ale organelor
interne).
Caracteristic leziunilor din cădere este localizarea pe un singur plan
al corpului (cu excepţia căderii urmată de rostogolire pe un plan înclinat),
pe părţile proeminente deoarece acestea sunt primele care iau contact cu
planul/corpul dur (frunte, nas, bărbie, coate, genunchi).
Leziunile sunt în general de gravitate redusă: echimoze, escoriaţii,
hematoame, plăgi contuze, fracturi.
Decesul se produce rar:
- căderi cu heteropropulsie mare (lovire activă urmată de cădere);
- căderi după pierderea stării de conştienţă când mişcările de
apărare şi redresare a corpului sunt abolite;
- leziuni cranio-cerebrale prin lovirea capului de un plan dur;
44