MEDICINĂ LEGALĂ - NOTE DE CURS Apreciez ... - Cursuri Medicina

ezistenţa osoasă). Datorită elasticităţii osoase, pe lângă fracturile liniare
care se dispun radial faţă de orificiu, pot să apară şi fracturi sau fisuri
circulare sau semicirculare concentrice, datorită îndoirii planului osos în
momentul impactului.
Ceea ce este caracteristic leziunilor prin împuşcare este aspectul
deosebit al orificiului de intrare faţă de cel de ieşire. Astfel lipsa de
substanţă osoasă prezintă forma unui trunchi de con al cărui vârf este
situat la orificiul de intrare pe tăblia externă în timp ce la orificiul de ieşire
acesta se observă la nivelul tăbliei interne, cea externă fiind interesată pe o
suprafaţă mai mare. În acest mod direcţia de tragere este indicată de
aspectul leziunii osoase, vârful trunchiului de con fiind îndreptat spre locul
de pătrundere al proiectilului.
În tragerile de la distanţă mai mare sau în cazul unor proiectile cu
forţă de pătrundere mică se poate produce ricoşarea acestora prin lovire de
o porţiune osoasă endocraniană mai rezistentă, fie cu schimbarea direcţiei
glonţului şi ieşirea sa printr-un punct de rezistenţă scăzută a osului, fie cu
reţinerea sa intracraniană. Uneori prin ricoşare se poate produce o rotire
sau o înclinare mai mare sau mai mică a proiectilului, acesta putând
produce un orificiu de ieşire ovalar cu diametrul mare de dimensiuni variate
sau chiar reproducându-i lungimea. În împuşcările perpendiculare diametrul
orificiului de intrare de pe tăblia externă corespunde calibrului proiectilului.
Pe traiectul canalului intracranian se pot găsi mici fragmente osoase
antrenate de la orificiul de intrare de către proiectil.
În împuşcările cu arme de vânătoare cu alice pot să apară de
asemenea explozii craniene (în tragerile cu arme având ţeava lipită), orificii
mari, neregulate cu eschile osoase şi iradieri multiple (în tragerile de la
distanţă mică).
În cazul împuşcărilor de la distanţă mai mare apar fracturi orificiale,
ovalare sau circulare reproducând dimensiunile alicelor, de obicei localizate
în zone cu rezistenţă osoasă redusă (orbite, solzul temporal). În aceste
cazuri, în care distanţa de tragere este mare se produce retenţia
intracraniană a alicelor, orificiile de ieşire lipsind.
Un alt aspect medico-legal care poate fi precizat în urma studierii
leziunilor craniene este succesiunea loviturilor. În traumatismele produse
cu obiecte variate - îndeosebi corpuri contondente şi despicătoare -
focarele lezionale pot fi multiple, adeseori producându-se fracturi liniare
care se întâlnesc în anumite puncte.
Datorită prezenţei unei soluţii de continuitate osoasă determinată
de o primă lovire, fracturile produse ulterior se opresc la nivelul celor
iniţiale. În cazul lovirilor repetate, cu un număr mare de focare lezionale, se
produc eschile multiple prin iradierea în diverse direcţii a liniilor de fractură
astfel încât succesiunea loviturilor nu mai poate fi precizată.
Forma şi relieful cranian, consistenţa diferită a diverselor regiuni cu
structuri mai mult sau mai puţin compacte, orificiile şi cavităţile intraosoase
determină o varietate mare a formelor leziunilor osoase craniene; adesea
apar aspecte atipice sau chiar paradoxale care scapă legilor generale
privind producerea, propagarea şi mecanismul lezional al fracturilor.
În mod excepţional, o fractură craniană se poate produce pe un os
cu modificări preexistente - patologice sau traumatice - leziunile recente
suprapunându-se modificărilor anterioare.
În traumatismele cranio-cerebrale mortale, observaţia atentă şi
analitică a leziunilor osoase craniene este cea care oferă cele mai multe
puncte de reper în elucidarea problemelor medico-legale ale unui caz, atât
în ceea ce priveşte mecanismul lezional şi obiectul vulnerant, cât şi în
aprecierea gravităţii leziunilor şi a raportului de cauzalitate dintre
traumatismul iniţial şi urmările acestuia.
LEZIUNILE MENINGO-CEREBRALE
Sunt leziuni specifice, nespecifice, tardive (finale) şi de
contralovitură.
Leziunile specifice sunt contuzia şi dilacerarea.
Comoţia cerebrală este un sindrom funcţional caracterizat prin
pierderea stării de conştienţă, rapid şi complet remisivă; lichidul cefalorahidian
(LCR) este clar; substratul comoţiei cerebrale îl reprezintă
modificările de sarcini electrice la nivelul membranei neuronale a
sistemului reticulat activator ascendent.
a. Contuzia cerebrală este o leziune de tip hemoragic, fără soluţie
de continuitate a creierului.
Mecanismul de producere este fie direct la locul de impact, fie de
contralovitură.
Din punct de vedere morfologic, contuzia cerebrală poate fi
localizată (cortico-subcorticală, de formă triunghiulară cu baza spre
suprafaţa creierului, cu hemoragii circumscrise şi cu distrugeri de substanţă
nervoasă) şi difuză.
Din punct de vedere clinic, după intensitate, contuzia cerebrală se
clasifică în minoră, medie şi gravă.
- contuzie minoră:
- pierderea stării de conştienţă de scurtă durată
(minute);
- semnele neurologice pot lipsi;
- LCR uşor hemoragic;
- revenirea este completă.
36