MEDICINĂ LEGALĂ - NOTE DE CURS Apreciez ... - Cursuri Medicina

• numărului de loviri (corespunzător numărului focarelor de
fractură);
• succesiunii în timp a loviturilor;
• caracterului vital sau postvital al leziunii osoase (infiltratele
sanguine din diploea osului rezistă până la o lună după moarte).
Expertiza medico-legală în cazul fracturilor are următoarele
obiective:
stabilirea diagnosticului de fractură ;
aprecierea datei de producere (vechimea fracturii);
stabilirea mecanismului de producere;
precizarea timpului de îngrijiri medicale (cuprinde perioada de
consolidare şi timpul necesar recuperării funcţionale);
precizarea sechelelor morfofuncţionale.
TRAUMATOLOGIE TOPOGRAFICĂ
TRAUMATISMUL CRANIO-CEREBRAL (TCC)
Traumatismul cranio-cerebral implică leziuni ale părţilor moi
(scalpului), leziuni osoase (fracturi craniene) şi leziuni ale conţinutului cutiei
craniene (leziuni meningo-cerebrale).
În cele ce urmează vom prezenta mai pe larg acest tip de
traumatism, atât datorită frecvenţei crescute cu care extremitatea cefalică
este ţinta diferitelor tipuri de agresiuni şi sediul leziunilor în circumstanţe
variare, cât şi datorită gravităţii pe care aceste leziuni le pot avea,
conducând la apariţia de complicaţii şi sechele cu mare potenţial invalidant
sau la decesul victimei.
LEZIUNILE PĂRŢILOR MOI PERICRANIENE ŞI FACIALE
Echimozele se constată mult mai rar la nivelul scalpului datorită
particularităţilor de vascularizaţie ale epicraniului, a grosimii tegumentelor
şi a prezenţei părului care fac dificilă sau imposibilă examinarea.
Tumefacţiile apar mult mai frecvent, consecinţa unor hematoame
localizate sau a edemului, datorate prezenţei imediat sub tegumente a
planului osos rezistent şi a ţesutului conjunctiv epicranian care opun
rezistenţă difuzării revărsatului sanguin, atât în profunzime cât şi în
suprafaţă.
Revărsatele sanguine subtegumentare faciale se evidenţiază mai
frecvent sub forma echimozelor, cu excepţia porţiunii frontale a feţei şi a
regiunii mandibulare unde aceste leziuni au mai frecvent aspectul observat
la nivelul zonelor păroase ale capului (superficialitatea planului osos,
aderenţa tegumentelor).
Cea mai frecventă localizare a echimozelor la nivelul feţei este cea
palpebrală sau orbito-palpebrală unde, prezenţa ţesutului lax şi grosimea
redusă a tegumentului permit atât extinderea cât şi exteriorizarea cu
uşurinţă a revărsatului hematic subcutanat.
Echimozele cu această localizare sunt însoţite adesea de edem şi de
modificări secundare ale fantei palpebrale (îngustare sau închidere).
O altă particularitate a echimozelor palpebrale/orbito-palpebrale o
constituie modificările de culoare în raport cu vechimea leziunilor, resorbţia
producându-se de obicei mai lent decât în cazul altor localizări.
Mecanismul de producere al echimozelor orbito-palpebrale este de
obicei lovirea directă cu obiecte dure (frecvent pumn), o leziune strict
localizată la această regiune excluzând mecanismul de cădere pe planuri
dure. Prezenţa de echimoze palpebrale inferioare simetrice constituie un
semn clinic de fractură a oaselor proprii nazale (chiar în lipsa unor
modificări externe la acest nivel).
Prezenţa echimozelor orbito-palpebrale ridică suspiciunea unei
leziuni osoase de bază craniană interesând plafonul orbitar. Asocierea
echimozelor cu hemoragie subconjunctivală sau cu plăgi la nivelul reliefului
osos orbitar constituie elemente de excludere a leziunii bazei craniului.
În cazul existenţei de plăgi ale arcadei sprâncenoase sau mai rar,
ale regiunii malare sau nazale şi în prezenţa echimozelor orbito-palpebrale,
nu se poate exclude mecanismul de lovire de un plan dur, deoarece în
aceste cazuri, revărsatul sanguin din regiunea plăgii poate difuza cu
uşurinţă în ţesutul lax orbitar.
Echimozele localizate la nivelul buzelor şi mucoasei labiale sunt
frecvente, producerea lor fiind favorizată de asocierea plan dur subiacent
(arcada dentară) -vascularizaţie bogată loco-regională.
Adesea echimozele sunt însoţite de leziuni deschise - plăgi contuze
ale mucoasei, comprimată/strivită între agentul traumatic şi planul dentoalveolar.
Existenţa planului osos superficial în anumite regiuni ale feţei
(arcada sprâncenoasă şi zigomatico-malară, piramida nazală, regiunea
mandibulară) creează posibilitatea producerii cu mai multă uşurinţă a
fracturilor.
Excoriaţiile sunt mai rare la nivelul scalpului (protecţia regiuni de
către păr) şi se produc de obicei prin loviri tangenţiale cu corpuri dure cu
muchii sau asperităţi, mai rar cu obiecte ascuţite.
La nivelul feţei excoriaţiile sunt frecvente în aceleaşi condiţii;
predomină zgârierea cu unghiile şi localizarea în zona frunţii, buzelor,
obrajilor şi a piramidei nazale.
32